Genul Cuphea include (după diferiţi autori) circa 600 specii de plante originare din America Centrală şi America de Sud. Importanţa acestor specii este foarte variată, dar un interes deosebit îl prezintă capacitatea plantelor de a sintetiza şi stoca în seminţe acizi graşi cu catenă medie: capric, caprilic, lauric, miristic. Ultimii sunt utilizaţi în producerea săpunurilor, detergenţilor, plastificatorilor şi în medicină. Prin investigaţiis-a demonstrat că trigliceridele cu catenă medie pot fi utilizate şi ca materie primă în producerea uleiului de motoare şi a motorinei (Olejniczak, 2011). În Centrul de Resurse Genetice Vegetale se efectuează cercetări privind determinarea potenţialului de productivitate şi rezistenţă a unor specii Cuphea în condiţii de introducere. Succesul introducerii speciilor ce întrunesc însuşiri valoroase impune cunoaşterea detaliată a proceselor de înflorire şi fructificare de rând cu specificul sistemului generativ al speciilor incluse în studiu. Rezistenţa organelor de reproducere ale plantelor în cultură la factorii nefavorabili ambientali (temperatură, umiditate etc.) prezintă unul din principalii indici de adaptare ontogenetică, deoarece au o influenţă decisivă asupra productivităţii (Octaviano, Mulcahy, 1985). Din aceste considerente ne-am propus drept scop testarea comportamentului polenului speciilor Cuphea viscosissima şi Cuphea luteasub aspectul viabilităţii şi rezistenţeilui la acţiunea factorilor nefavorabili. În calitate de material de studiu au servit speciile Cuphea viscosissima Jacq. (I) şi Cuphea lutea Rose.(II) originare din SUA (I) şi Mexic (II). Reprezentanţii acestor specii sunt plante anuale, erbacee, cu flori mici solitare, bisexuate, zigomorfe, periantul dublu. Caliciul e compus din şase sepale concrescute.Corola include şase petale libere, de culoare liliachie (I) şi albă (II). Androceul înglobează 11 stamine neegale ca lungime, gineceul este sincarpelar. Faza de înflorire începe în prima decadă a lunii iunie şi continuă până la sosirea îngheţului. Începutul formării fructelor a fost semnalată la finele lunii iunie. Determinarea viabilităţii polenului s-a realizat prin cultivarea lui pe mediu nutritiv in vitro (Голубинский, 1974). Experienţa a fost efectuată în două repetiţii şi s-au analizat câte 500-1000 de grăuncioare de polen recoltate din mugurii florali colectaţi în orele matinale. Polenul a fost incubat în termostat la temperatura de 250C (martorul), iar în variantele experimentale s-a expus la acţiunea factorului de stres (temperatura ridicată +460C) cu durata de la cinci minute până la 2,5 ore. În rezultatul cercetărilor s-a constatat că viabilitatea polenului în condiţii de control a constituit 85,0% (I) şi 90,65% (II). În urma acţiunii stresului abiotic au fost evidențiate diferenţe semnificative după acest parametru. Capacitatea germinativă a diminuat cu 18,0% (I) în urma expunerii polenului la temperatura ridicată pe un termen de 1,5 ore. În varianta cu durata de 2 şi 2,5 ore viabilitatea polenului a înregistrat o reducere până la 58,0 şi 30,7% respectiv. Viabilitatea gametofitului masculin al speciei II a fost esenţial afectată deja după zece minute de acţiune a factorului de stres, diminuând până la 6,8%. Aplicarea unei temperaturi supraoptimale în decurs de 20 minute a condiţionat o micşorare a viabilităţii polenului până la nivelul minimal (0,3%). În urma investigaţiilor efectuate s-a constatat că viabilitatea polenului speciilor incluse în studiu variază în dependenţă de mediul ambiant.Acţiunea factorului de stres a declanşat o diferenţiere semnificativă privind capacitatea germinativă a polenului. Acest fapt a permis relevarea genotipurilor ce manifestă stabilitate şi rezistenţă în condiţii de stres termic. Reprezentanţii speciei Cuphea viscosissima Jacq. au înregistrat un nivel sporit de viabilitate şi rezistenţă la acţiunea temperaturii supraoptimale, ceea ce denotă oportunitatea includerii acestei specii în lucrările de ameliorare.