Creditul în economia de piaţă deţine funcţia de repartiţie (distributivă) şi de control, relaţiile de credit făcând parte din relaţiile financiare în sens larg, dar mai are şi funcţia de emisiune, de mobilizare şi redistribuire, prin credit îndrumându-se un volum mai mare de resurse decât cel mobilizat (creditul este purtător de dobândă)” [9]. Pentru bancă dobânda reprezintă preţul creditului concretizat în câştigul băncii, obţinut din dobânda aplicată de către bancă la credit. Pentru societăţile comerciale creditul reprezintă o importantă sursă financiară. Relaţiile care se statornicesc între bănci şi clienţii lor sunt de natura relaţiilor dintre debitori şi creditori potrivit tipului de operaţiuni care se generează între aceştia. Efectuarea acestor operaţiuni de la bancă spre clienţi sau de la clienţi spre bănci presupune existenţa unui cont curent deschis în vederea înregistrării tuturor  operațiunilor de încasări ṣi plăţi. În relaţia cu start-up-urile, băncile oferă partea de cofinanţare printr-un credit punte, care este garantat de statul român printr-un parteneriat pe care acesta îl are cu banca respectivă.