Influenţa câmpurilor electromagnetice asupra structurii şi proprietăţilor fizice şi chimice ale sticlelor industriale a fost studiată puţin. Savanţii bulgari au stabilit că rezistenţa mecanică a ambalajului din sticlă proaspăt fasonat după tratarea cu câmpuri magnetice constant şi în impuls creşte cu 20-40% [1-2]. R.Ya. Hodakovskaya şi N.M. Pavluşkin au cercetat formarea sticlelor de model anorganice de diferite compoziţii în câmpul magnetic constant.După tratarea termomagnetică, microduritatea sticlelor de model sporeşte cu 20-25% [3]. Scopul experimentelor efectuate constă în determinarea influenţei câmpului magnetic constant asupra microdurităţii sticlei de ambalaj incolore transparente. Metodica experimentului. Obiectul de cercetare a fost ambalajul din sticlă incoloră transparentă (borcane şi butelii cu diferită capacitate). Compoziţia chimică a sticlei a fost următoarea (în părţi de masă, %): 71,58 SiO2; 2,72 Al2O3; 0,06 Fe2O3; 6,45 CaO; 4,12 MgO; 14,83 Na2O; 0,29 SO3. Tratarea termomagnetică a fost efectuată în condiţii de laborator şi industriale. Regimurile de tratare a probelor din sticlă cu câmpul magnetic omogen constant în experimentele de laborator sunt următoarele: valoarea modulului vectorului inducţiei magnetice (МVIМ) – până la 0,16 T; temperatura – a fost variată de la 20 la 6000C; durata – de la 1 la 300 s; intensitatea câmpului magnetic – 0,1 MA/m, densitatea curentului – 120 MA/m2 . Probele au fost tratate cu câmp magnetic după cum urmează: la început sticlă a fost încălzită până la o temperatură dată în interstiţiul aerian al electromagnetului, apoi încălzirea probelor în cuptor a fost oprită şi a fost efectuată tratarea magnetică. În condiţii industriale, au fost supuse influenţei câmpului magnetic ambalajele din sticlă proaspăt fasonate în timpul transportării lor de la automatul de fasonare la cuptorul de recoacere. Parametrii principali ai tratării termomagnetice a produselor din sticlă sunt: valoarea MVIM – până la 0,22T, temperatura – a fost variată de la 400 la 6000C; durata – de la 1 la 8 s. Microduritatea sticlei a fost măsurată la microdurimetrul ПMT-3M conform metodicii tradiţionale. Sarcina de încărcare pe penetratorul piramidei Vickers din diamant a fost egală cu 0,49 N. Fiecărei probe i-au fost aplicate 20 de injecţii uniform pe toată suprafaţa sticlei. Pentru a obţine rezultate reproducătoare, viteza încărcăturii în toate experimentele trebuie să fie egală. Aceasta se va obţine dacă în toate experimentele timpul lansării tijei este egal şi alcătuieşte 10 s, iar piramida este ţinută în probă 5 s, prin urmare, durata injectării va fi de 15 s. Rezultatele obţinute şi discutarea lor. În condiţii de laborator, a fost determinată influenţa următorilor factori asupra microdurităţii sticlei de ambalaj incolore transparente, tratate cu câmp magnetic constant: temperaturii, valorii de MVIM, timpului de tratare, direcţiei liniilor de forţe magnetice referitor cu planul probei, tratării termice repetate. Efectul temperaturii asupra microdurităţii sticlei de ambalaj supuse tratării termomagnetice este prezentat Tabelul 1. Datele tabelare ne demostrează influenţa favorabilă a câmpului magnetic constant asupra microdurităţii sticlei de ambalaj incolore transparente.Creşterea microdurităţii sticlei a fost observată la temperatura tratării magnetice 4000C. Cu creşterea temperaturii până la 6000C, microduritatea probelor din sticlă sporeşte cu 16,9%. Tabelul 1 Dependenţa microdurităţii sticlei de ambalaj incolore transparente, tratate cu câmp magnetic constant, de temperatură (valoarea MVIM – 0,16 T, durata tratării – 30 s, liniile de forţe magnetice sunt perpendiculare cu planul probei) Temperatura, 0 C Microduritatea sticlei, GPa Tratare magnetică Tratare termică repetată 20 4,21 - 100 4,19 4,20 200 4,20 4,19 300 4,23 4,21 400 4,29 4,25 500 4,42 4,28 550 4,73 4,34 600 4,92 4,38 Este cunoscut faptul că tratarea termică suplimentară a probei modifică proprietăţile fizice şi chimice ale sticlei [4, p.33]. Din acest motiv, împreună cu tratarea termomagnetică paralel au fost efectuate experimentele, în care sticla a fost încălzită la aceleaşi regimuri, dar în absenţa câmpului magnetic. Tab.1 ne arată că tratarea termică repetată, practic, nu schimbă microduritatea sticlei de ambalaj. O caracteristică importantă a câmpului magnetic este MVIM. Influenţa valorii MVIM asupra microdurităţii probelor din sticlă de ambalaj este prezentată în Tab. 2. Tabelul 2 Dependenţa microdurităţii sticlei de ambalaj incolore transparente, tratată cu câmp magnetic constant, de valorea MVIM (temperatura – 6000C, durata tratării – 30 s, liniile de forţe magnetice sunt perpendiculare cu planul probei) Valorea MVIM, T Microduritatea sticlei, GPa Tratare magnetică Tratare termică repetată 0 4,21 - 0,05 4,45 4,36 0,10 4,77 4,34 0,15 4,92 4,38 În mod similar, a fost determinat că la durata mai lungă a tratării termomagnetice se obţine microduritatea mai înaltă a sticlei. Nivelul incrementului microdurităţii sticlei din contul acţiunii câmpului magnetic constant în condiţii de laborator şi industriale este comparabil cu efectul obţinut în experimentele de laborator (cu aceeaşi durată a tratării).Între microduritatea sticlei şi rezistenţa mecanică există o legătură strânsă direct proporţională [4, p.61]. Cu cât mai mare este rezistenţa mecanică a sticlei, cu atât mai mare este valoarea microdurităţii. Prin urmare, în baza rezultatelor noastre, putem afirma că câmpul magnetic constant îmbunătăţeşte proprietăţile mecanice ale sticlei.