Pentru că una din cele mai mari nevoi umane este contactul iubitor,atunci când în primii ani de viață, o persoană trece printr-o traumă la nivelul relației de atașament cu mama,nesimținu-se iubit,văzut,protejat și sprijinit,va dezvoltă comportamente de manipulare,control,supunere, sentimente de anxietate,depresie,frustrare,furie,accentuate și menținute de așteptarea că mama sa repare atitudinea inițială ratată de afecțiune.Această relaționare primară va fi reflectată în următoarele relații,dar cel mai evident în relația de cuplu,unde se recreează aceleași condiții emoționale,în speranța inconștientă de a i se restitui iubirea.

Because one of the greatest human needs is the loving contact, when in the first years of life a person undergoes a trauma at the level of motherly attachment, concluding with the feeling of not being loved, seen, protected and supported, that person will develop manipulation, control, obedience behaviors and even feelings of anxiety, depression, frustration and anger; all of these accentuated and maintained by the expectation that the mother will repair the initial attitude characterized by lack of affection. This primary relation will be most reflected in the relations that follow but it will be highlighted within the couple-partnership relation where the same emotional conditions, as the inițial state, are recreated in the unconscious hope of regaining that lost love.