După reinstaurarea regimului sovietic de ocupație în RSSM, se resimte lipsa acută a cadrelor didactice în instituțiile de învățământ primar și secundar din ținut. Sute de profesori au fost deportați în Siberia de către regimul comunist în iunie, 1941. Alte câteva sute de profesori au preferat să se refugieze în România, salvându-se în felul acesta, de ororile regimului comunist. În mai multe școli din RSSM, din cauza unei lipse acute de cadre didactice, se recurgea la antrenarea în procesul de predare a cetățenilor cu studii primare sau medii incomplete. Majoritatea cadrelor didactice din RSSM erau obligate să urmeze cursuri de perfecționare, unde le erau inoculate dogmele comuniste. În consecință, în cadrul procesului de predare, atare cadre didactice erau folosite mai lesne pentru falsificarea adevărului cu privire la limba vorbită de populația majoritară și istoria adevărată a acesteia. Disciplinele școlare Istoria românilor și Limba română au fost eliminate din învățământul școlar, fiind substituite cu disciplinele de Limba „ moldovenească” și Istoria Moldovei, Istoria URSS. În cadrul predării disciplinei Istoria Moldovei profesorul trebuia să le povestească elevilor fapte eronate „ despre frăția de veacuri a poporului rus cu cel moldovenesc”, despre ajutorul „ dezinterersat” de care au profitat moldovenii din partea poporului- frate rus de-a lungul ultimelor două secole. Cadrele didactice care au fost aduse de prin alte regiuni ale Rusiei și acele care dispuneau de studii primare urmau să instruiască tânăra generație în spirit comunist, după dogmele și principiile regimului totalitar al lui Stalin. Unul din obiectivele majore pe care aceștia urmau să-l atingă era remodelarea conștiinței naționale a tinerii generații, a populației majoritare în spirit antiromânesc.