Traficul de fiinţe umane, una dintre cele mai grave forme de violare a drepturilor persoanelor, a demnităţii şi integrităţii acestora, se desfăşoară de regulă într-un areal extins ca teritoriu şi persoane implicate, traficanţii profitând de naivitatea victimelor, dar mai ales unele inadvertenţe între instituţiile statului cu atribuţii în domeniul educaţiei, protecţiei sociale, stabilirea identităţii şi circulaţiei persoanelor. Pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen în continuă creştere între instituţii şi autorităţi, între acestea şi organizaţiile neguvernamentale trebuie să existe o cooperare în direcţia prevenirii şi combaterii oricărei forme de sclavie. In materia traficului de persoane intervin şi „elemente” de extraneitate, traficanţi, transportatori ori „consumatori”, este necesară şi o cooperare internaţională între organismele cu atribuţii în prevenirea şi combaterea acestor forme de exploatare umană. Potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 678/2001, au atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi altele.