Folosirea ocrului ca substanță colorantă in paleoliticul din zona Nistrului poate fi considerată ca un fenomen răspandit, chiar dacă identificarea pieselor colorate cu ocru in straturile culturale este destul de rară. Una dintre principalele surse naturale de producere a colorantului au fost sferozideții, care reprezintă concreții globulare masive cu suprafețele netede, uneori tuberoase, de culoare gri sau maro. Aceste concrețiuni au fost observate in stațiunile paleoliticului superior din zona Nistrului: Cosăuți, Rașcov VIII, și in stratul superior al stațiunii Climăuți II. Unele dintre ele au fost depistate in stare parțial arsă langă vetre, avand diferite tonuri de culori in funcție de gradul de ardere. Pentru măcinarea și frecarea bucăților substanței de sferozideți arși de ocru au fost utilizaţi frecători din galeți și fragmente de plăci mari, pe care pot fi observate urme de caneluri liniare longitudinale și benzi de substanțe de ocru pe suprafețele plane, care s-au păstrat datorită faptului că au fost identificate in stratul cultural cu suprafața de lucru in jos. Cu ocru au fost colorate piesele de inventar și fragmentele mari de oase. In special, urme de ocru de culoare roșie au fost evidențiate pe un lustruitor din stratul 6 din stațiunea Cosăuți și pe fragmentul de harpon cu ornament spiralat incizat din stratul 2B. Ocru a fost depistat şi in mormantul de copil din stratul 2B din stațiunea Cosăuți, langă bazinul presupus și membrele inferioare, indoite din genunchi. Urme de ocru sunt clar pronunțate pe cochiliile moluștelor fosile din stratul superior din stațiunea Climăuți II. Pete de ocru de culoare roșiatică pot fi observate pe piesele mari din stratul 5 din stațiunea Rașcov VIII, și anume pe suprafața inferioară a osului nazal şi pe două fragmente de oase ale bazinului de mamut.