În acest articol, venim cu unele precizări ce țin de funcția de achiziții în cadrul întreprinderii. Aceasta a avut și continuă să aibă o evoluție ascendentă în activitatea companiilor. În prezent, toate organizațiile de succes consideră, că achizițiile reprezintă o activitate de importanță strategică esențială. În mod tradițional, în întreprindere, diferitele faze ale fluxului erau stabilite: achizițiile, care tratau fluxul intrărilor, serviciul comercial – fluxul ieșirilor, producția, care se axa, în principal, pe constrângerile proprii și pe obiectivele sale de eficiență tehnică și de productivitate. În anii 1980, multe întreprinderi, au reunit în același serviciu toate funcțiile, care tratează fluxul: de la aprovizionare la distribuție, trecând prin gestiunea producției și planificarea resurselor. Anii 1990 promovează tendința de lărgire a acestui concept de integrare logistică spre o organizare mai deschisă, „lanțul de aprovizionare”, în care este cuprinsă întreaga organizare a întreprinderii, gândită în jurul fluxurilor: vânzare, distribuție, producție, achiziții, aprovizionare. În acest context, am urmărit etapele dezvoltării funcției achiziție în cadrul organizației, dar nu înainte de a clarifica și delimita noțiunile de bază, caracteristice sau asociate acestei activități.