In anii 1940–1950, terorului au fost supuse aproape 50% din populația RSSM (1,11,2 mln. de locuitori). Prin acest act Uniunea Sovietică a realizat un obiectiv de a speria populaţia, de a o supune necondiţionat şi de a o lipsi de pămant şi bunuri materiale. Etapa nouă după anul 1950 inaintează şi noi scopuri ai genocidului, care trebuia să transforme populaţia romană intr-un tip nou de om – om sovietic, care trebuia să uite de neamul său, de limba şi cultura naţională, fiind devotat puterii sovietice şi regimului. In această activitate dubioasă, in afară de puterea de stat NKVD şi armată, a fost inclusă cu toată puterea ideologia sovietică care avea experienţă in distrugerea popoarelor caucaziene. Metodele utilizate in perioada anterioară (1940–1950) nu mai puteau fi folosite, de aceea trebuia de găsit noi metode care ar corespunde perioadei de dezvoltare paşnică. O componentă insemnată a sistemului sovietic era pregătirea şi repartizarea cadrelor pentru ramurile economiei naţionale, care se realiza pe diverse căi: - pregătirea in instituţiile locale a republicii (in care predomina instruirea in limba rusă), apoi repartizarea lor nu numai in RSSM, dar şi in alte republici; - pregătirea in instituţiile superioare din mai multe centre mari ale URSS (Moscova, Leningrad, Kiev etc.), ca apoi să fie repartizaţi in toate republicile unionale; - pentru necesităţile ramurilor economiei din RSSM se repartizau cadre din cele mai diverse centre universitare ale URSS, promițandu-le funcţii şi spaţiu locativ. La inceputul anilor ’50 ai secolului al XX-lea, RSSM se diferenția prin cea mai inaltă rată a natalităţii populaţiei in spaţiul URSS şi european (limitele de 40% sau 40 de copii născuţi la 1000 de locuitori), iar numărul decedaţilor in prima etapă a perioadei (1950–1969) a avut tendinţe de diminuare, cand numărul anual de decedaţi varia intre 20 și 25 mii de persoane, iar rata mortalităţii a scăzut de la 11% la 6%, sau aproape de 2 ori. Aceasta a determinat un exident natural foarte mare. In total, exidentul natural a constituit peste 2053 mln de persoane. Deci, in mediu anual de peste 50 mii de persoane, iar in unii ani se apropia de 90 mii de persoane. Migraţiile populaţiei au avut impact şi asupra structurii etnice a populaţiei RSSM. In afară de moldoveni care numeric au crescut foarte mult, de la 1886,6 mii de persoane la 2799,7 mii de persoane, destul de semnificativ a crescut numărul ruşilor (de la 292,9 mii la 562,0 mii), ucrainenilor (de la 420,8 mii la 600,0 mii de persoane), găgăuzilor (de la 95,9 mii la 153,0 mii) şi altor grupe etnice ca bulgarii, ţiganii, beloruşii. Perioada următoare a evoluției demografice este și mai drastică, din punct de vedere al evoluției numerice și structurale a populației, care va lăsa consecințe serioase pe parcursul viitoarelor decenii.