Studierea vestigiilor arheologice provenite din coloniile grecești de pe țărmul Mării Negre a demarat incă la sfarşitul secolului al XIX-lea – inceputul secolului al XX-lea. Astfel, s-au pus bazele unor ample cercetări arheologice, toponimice, numismatice etc. Totuși, studii care au abordat caracterul raporturilor dintre autohtonii traci și coloniștii greci au apărut abia in anii ’70 ai secolului al XXlea. Creşterea numărului de descoperiri a impus necesitatea unor noi cercetări (V. I. Koslovskaja, V. Banaru, D. Selov ş. a.). In spaţiul romanesc, problema colonizării grecești a Pontului Euxin a fost discutată de mai mulţi specialişti in mod diferit. De exemplu, V. Parvan susţinea că relațiile dintre colonişti şi autohtoni se schimbă de la o epocă la alta, C. Preda și I. Glodariu au acordat o atenţie deosebită ,,varfurilor de săgeată retezate” din secolul VI i.Hr., ca unitate de schimb, iar A. Avram considera venirea coloniştilor greci drept o variantă ,,contractuală”. Importante sunt şi ipotezele cercetătorului I. Niculiță, care conchide că grecii i-au influențat mai mult pe traci decat viceversa, jucand un rol important la unificarea lor culturală, incepand cu secolul VI i.Hr. Acest subiect cunoaște o atenție aparte şi in perioada sovietică. Astfel, A. A. Cessen a incercat să deducă aceste raporturi, ulterior V.V. Lapin susținea că aceste relații sunt minime, iar V. Jajlenko le-a divizat in funcţie de caracterul lor, propunand cateva tipuri, ca in final, K. Marcenko, in urma analizei ceramicii lucrate cu mană, a atribuit-o autohtonilor. Prin urmare, chiar dacă este o problemă multilateral cercetată, totuşi, multiple aspecte răman incă discutabile, iar soluţionarea lor va contribui la integrarea tabloului referitor la realităţile etno-demografice din spaţiul carpatonistrean de la sfarşitul secolului VII i.Hr.