Conceptul de resurse pedagogice, abordat la nivelul mai multor științe ale educației, construite interdisciplinar (economia educației, managementul educației, sociologia educației etc.), este fixat în cadrul teoriei generale a educației în contextul definirii sistemului de învățămînt ca sistem deschis cu funcție generală de formare-dezvoltare psihosocială a personalității educatului, în vederea integrării sale permanente în societate. Resursele pedagogice reprezintă structura materială a sistemului de învățămînt. Logica planificării calitative, specifică educației, impune următoarea ierarhizare a resurselor pedagogice: a) informaționale (plan, programe, manuale școlare/universitare etc.); b) umane („actorii educației”/vezi importanța prioritară a profesorilor și a elevilor/studenților); c) didactico-materiale (mijloacele de învățămînt integrate în spațiul și timpul pedagogic); d) financiare (buget național, teritorial, local etc.).

The concept of teaching resources, addressed at several educational sciences, interdisciplinary built (economics of education, education management, sociology, education, etc.), is set in the general theory of education in the context of defining educational system as an open system of function in general of psychosocial development and training of personality, in order to facilitate its permanent integration into society. Pedagogical material resources is the base of the structure of the educational system. The logic frame of qualitative planning, specific in education, requires the following hierarchy of pedagogical resources: a) informationals (plan, programs, textbooks, for university as well, etc.); b) human (“education stakeholders”/see the overriding importance of teachers and pupils/students); c) didactic and material (integrated education means teaching space and time); d) financial (national budget, territorial, local, etc.).