Elementele protoscrierii sunt simboluri şi reprezintă altceva decât ceea ce sunt ele însele. Simbolul tradiţional este realitatea cu toată încărcătura ei sacră, cu toată semnificaţia şi diversitatea sa, fiind chiar sensul acestei realităţi. El nu e numai un mod de expresie a realităţii, ci chiar modul ei de existenţă. El nu reprezintă realitatea ca o preînchipuire a imaginaţiei, ci îi redă miezul, esenţa ei nepieritoare. Aceasta se datorează faptului că întreaga lume e o creaţie divină căreia creatorul i-a dat un sens şi un rost, şi a cărui prezenţă se regăseşte, sub o formă sau alta, în fiecare creatură.