Conţinutul numărului revistei |
Articolul precedent |
Articolul urmator |
![]() |
![]() ![]() |
Ultima descărcare din IBN: 2023-02-22 23:56 |
Căutarea după subiecte similare conform CZU |
947.89(498.7) (2) |
Istoria generală (531) |
![]() SCLIFOS, Eugen-Tudor. Preliminarii diplomatice în chestiunea sudului Basarabiei: decembrie 1855 – februarie 1856. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice), 2016, nr. 10(100), pp. 91-97. ISSN 1811-2668. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice) | ||||||
Numărul 10(100) / 2016 / ISSN 1811-2668 /ISSNe 2345-1009 | ||||||
|
||||||
CZU: 947.89(498.7) | ||||||
Pag. 91-97 | ||||||
|
||||||
![]() |
||||||
Rezumat | ||||||
După războiul Crimeii, care s-a terminat cu înfrângerea Rusiei în faţa coaliţiei franco-britanice, problema Basarabiei se afla din nou în atenţia Marilor Puteri. Spre finele anului 1855, la recomandarea ministrului de Externe austriac Buol, în preliminariile păcii a fost inclusă şi o clauză care prevedea ca Rusia să cedeze sudul Basarabiei. Diplomaţii ruşi încercau să profite de sprijinul Franţei, care încă nu avea un punct bine definit în această chestiune. Ministrul de Externe Walewski, care era moderat faţă de Rusia, susţinea, totuşi, punctul de vedere rusesc în chestiunea Basarabiei. De menţionat că diplomaţii ruşi au apelat la un schimb de teritorii: Karsul, parte integrantă a Imperiului Otoman, contra sudului Basarabiei. Până la deschiderea congresului de la Paris, din februarie 1856, nu s-a ajuns la niciun consens în ceea ce priveşte chestiunea sudului Basarabiei, deşi au existat numeroase discuţii în acest sens. |
||||||
Cuvinte-cheie Sudul Basarabiei, Dunărea, Marile Puteri, diplomație, negocieri, ţarism |
||||||
|