Missa de Vladimir Ciolac. Aspecte stilistice În cea de-a doua parte a studiului de sinteză a problemelor tratării neoromantice a genului Missei se relevă motivarea artistică intrinsecă a tendinţei lui Vladimir Ciolac de a propune un universalism sintetizator al viziunii asupra combinării elementelor limbajului muzical, pornind de la Evul mediu (elemente specifice artei truverilor) şi barocul timpuriu (tehnicile polifonice) până la începutul secolului al XXI-lea (elemente ale operei post-moderniste) în compoziţia de inspiraţie ritualică catolică. Se determină legitatea cronologică a experimentelor sale polistilistice în domeniul procedeelor stilistice muzicale-arhitectonice, ritmo-intonative, modale-armonice, modale-arhitectonice, politonale şi polimodale în limitele evoluţiei muzicii religioase de concert naţionale şi vest-europene din secolul al XX-lea. Sunt etalate particularităţile orchestrării şi întruchipării simbolismului „reverberaţiei clopotelor” în raport cu Messiaen şi Casella şi căile cultural-istorice ale pătrunderii acestui simbol din arta europeană de la mijlocul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în concepţia compoziţională a autorului din Republica Moldova la începutul secolului al XXI-lea.

Missa by Vladimir Ciolac. Stylistic aspects The second part of the synthesis research of the neo-romantic interpretation of the genre of Missa reveals Vladimir Ciolac’s intrinsic artistic inclination towards proposing a universalism in terms of synthesizing the elements of the musical language in the Catholic ritually inspired composition, starting from the Middle Ages (including specific elements characteristic of the art of Trouvers) and early Baroque (polyphonic techniques) to the early XXI century (post modernistic traits). The chronological patterns of Ciolac’s poly-stylistic experiments are revealed in his musical-architectural stylistic procedures, rhythmic design, intonations, modal harmony and chord progressions, polytonal and poly-modal techniques within the limits of the evolution of the national and Western European religious music of the XX century presented in a concert setting. The peculiarities of orchestrating and the embodiment of „bell reverberation” symbolism are exhibited in relation to Messiaen and Casella music and the cultural-historical ways of the penetration of this symbol into the European art of the middle XIX and the beginning of the XX century from the point of view of the compositional conception of the author from the Republic of Moldova at the beginning of the XXI century.