În articol este analizată Sonata pentru vioară şi pian nr.2 de Gheorghe Neaga. Autoarele examinează cu lux de amănunte conceptul general şi structura ciclului cvadripartit evidenţiind principiile compoziţionale şi mijloacele artistice care contribuie la crearea contrastului între părţi, dar şi cele care asigură unitatea ciclului. Prima parte meditativă este urmată de perpetuum mobile din partea secundă, în ambele compozitorul manifestându-se atât ca un meşteşugar iscusit care posedă la perfecţie tehnicile compoziţionale vechi şi noi, cât şi ca un artist inspirat care generează imagini de o pregnanţă tulburătoare. Centrul liric al ciclului plasat în partea a III-a relevă măiestria polifonică a lui Gheorghe Neaga, iar finalul sintetic îmbină cu ingeniozitate mai multe elemente ritmico-melodice din cele trei părţi anterioare, încununând edificiul sonor.

The article analyzes the Sonata for Violin and Piano No. 2 by Gheorghe Neaga. The authors examine in detail the general concept and the structure of the quadripartite cycle emphasizing the compositional principles and artistic means that contribute to the contrast between the parts, but also those providing the cycle unity. The first meditative part is followed by the perpetuum mobile in the second part; in both the composer manifests himself as a skillful craftsman who has a perfect hold of the new and old compositional techniques, and an inspired artist who creates images of exciting poignancy. The lyrical center of the cycle placed in Part III reveals Gheorghe Neaga’s polyphonic mastery while the synthetic final ingeniously combines more rhythmic and melodic elements of the three previous parts, crowning the sound edifice.