François Paul Sainte de Wollant (Frantz Pavlovitch de Wolant, De-Wollant, Dewollant) s-a afirmat la sfârşitul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea ca arhitect, urbanist, hidrotehnician şi om de stat al Imperiului Rus, dar şi ca un remarcabil constructor de cetăţi. El a întocmit planuri topografice ale fortificaţiilor bastionate de la Palanca şi Hotin, concepute în spiritul amenajărilor defensive otomane, cu bastioane poligonale masive de tip burç, în care parapetele de pământ erau înlocuite cu gabioane. Un alt document grafic semnat de inginerul F. de Wollant în Moldova este planul topografic al cetăţii Bender şi al satului Parcanii Noi. Fortificaţia bastionată situată pe malul râului Nistru utilizează parţial prima manieră de fortificare a renumitului inginer francez Sébastien Le Prestre de Vauban, dar existând şi anumite similitudini cu şcoala austriacă. Expediţiile în zona pontică şi cea nistreană, în Crimeea şi pe litoralul Mării Azov s-au finalizat cu edificarea cetăţilor bastionate de la Tiraspol, Ovidiopol (Hacider), Odesa (Hacibey), Sevastopol, de pe peninsula Taman ş.a. Astfel, fortificaţia Tiraspolului, numită Cetatea Nouă sau Cetatea de Mijloc, a fost edificată în 1793–1795. Bastioanele goale înzestrate cu depozite de pulbere, unghiul drept format de flancurile bastioanelor şi curtine, precum şi multiplicarea contragardelor „cu cleşti” – toate acestea amintesc de fortăreţele olandeze din secolul al XVIII-lea, în special de maniera de fortificare a inginerului flamand Georges-Prosper de Verboom. Traseul frânt în exterior al curtinelor pare a fi o reminiscenţă a manierei inginerului olandez Menno Van Coehoorn. Fortul de la Ovidiopol dispunea de un contur tenaliat şi amintea avanposturile construite în zona de frontieră a Imperiului Rus la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Cetatea Mare de la Odesa îmbina traseul tenaliat cu cel bastionat „clasic” şi avea curtine frânte spre exterior, caracteristice fortificaţiilor bastionate olandeze. Prezintă interes concepţia inginerului referitoare la amplasarea liniilor eşalonate de apărare în partea de vest a Imperiului Rus – trei centuri distincte de piese defensive рuternice suplimentate cu un sistem bine gândit de forturi-avanposturi şi pieţe de arme.

The fortifier François Sainte Paul de Wollant Francois Paul Sainte de Wollant (Frantz Pavlovitch de Wolant, De-Wollant, Dewollant) was known not only as a talented architect, town planner, hydraulic engineer and statesman, but also as an outstanding fortress builder, who served the Russian Empire from the end of the XVIII to the beginning of XIX centuries. He compiled topographic plans of the bastion fortresses from Hotin and Palanca, designed in the Ottoman style and reinforced by massive bastions of burç type, whose earthen parapets were replaced by gabions. Another graphic document, signed by engineer F. de Wollant, is the topographic plan of Bender fortress and of the village Parkanii Noi. The bastion fortification, situated on the bank of the Dniester River, uses, in some way, the first manner of the famous French fortification engineer Sebastien Le Prêtre de Vauban, but also some similarities with the Austrian school can be observed. The expeditions to the Black Sea region, the Dniester, the Crimea and the Azov Sea ended with the construction of bastion fortresses from Tiraspol, Ovidiopol (Hacider), Odessa (Hacibey), Sevastopol, from the Taman Peninsula and other. Thus, Tiraspol fortification called the New Fortress or the Middle Fortress was built in 1793–1795. The empty bastions are endowed with gunpowder storehouses, the right angle is formed of clumps and wing bastions, the multiplication of kontrgardy with „claws” – all these are reminiscent of Dutch fortresses of the XVIII century, especially of the fortification manner of the Flemish engineer George-Prosper de Verboom The broken route of the clumps in the exterior remind of the style of the Dutch engineer Menno van Coehoorn. The Fort from Ovidiopol had a tenable tracing and reminded of frontier outposts of the Russian Empire at the end of the XVIII century. The Big Fortress from Odessa combines the tenable route with the „classical” bastion and had broken clumps in the exterior, which are characteristic features of Dutch fortresses. The concept of F. de Wollant related to the location of echeloning lines of defence in the western part of the Russian Empire is of interest. These were three powerful belts of fortification, supplemented by a well-thought system of outposts and places of arms.