The cold plastic working continue to develop compared to machining by molding or hot deformation. A number of advantages, both technical and economic, can be obtained by the plastic deformation. The experimental researches were carried out for three materials: aluminum, brass and copper. There are presented the influence of the number of whirls, of the discharge energy and of the discharge voltage on the deviation from the height of the part for different thicknesses of the sample. In case of aluminum there is a significant decrease of the deviation from height if the sample is of 0.15 mm thickness and a reduced decrease when using material with a thickness higher than 0.15 mm. When the brass material was used the increase of discharge energy leads to a significant decrease in height deviation of the parts. At different values of discharge energy the increase of the number of whirls leads to the almost comparable decreases of the deviation when the thickness was 0.15 mm and 0.5 mm. In the case of copper the increase of the discharge energy leads to the decrease of height deviation of the part with comparable values for the two thicknesses of the used material. The same observation can be drawn in case of the influence of the number of whirls on the deviation from the part’s height.

Prelucrarea plastică la rece continuă sa se dezvolte, comparativ cu prelucrarea prin turnarea sau deformare la cald. Deformarea plastică poate duce la obținerea unor avantaje atât tehnice cât și economice. Cercetările experimentale au fost efectuate pentru trei materiale: aluminiu, alamă și cupru. Sunt prezentate influența numărului de spire asupra abaterii de la înălțime a piesei, influența energiei de descărcare asupra abaterii de la înălțime a piesei și influenta tensiunii de descărcare asupra abaterii de la înălțime a piesei pentru diferite grosimi ale semifabricatului. În cazul aluminiului se înregistrează o scădere semnificativă a abaterii de la înălțime în cazul în care grosimea semifabricatului este de 0,15 mm și o scădere mai puţin intensă atunci când se utilizează un material de grosime mai mare de 0,15 mm. În cazul în care a fost utilizat materialul alamă cresterea energiei de descarcare conduce la o scădere semnificativă a abaterii de la înălţime a piesei. La diferite valori ale energiei de descărcare, creșterea numărului de spire a dus la scăderi aproape comparabile ale abaterii în cazul în care grosimea este de 0,15 mm și 0,5 mm. În cazul cuprului creșterea energiei de descărcare duce la scăderea abaterii de la înălțime a piesei, cu valori comparabile pentru cele două grosimi ale materialului folosit. Aceeași observaţie poate fi trasă şi în cazul influenţei numărului de spire asupra abaterii de la înălţime a piesei