Vorbitorii şi scriitorii de limbă engleză pot pune în evidenţă un nivel mai mare sau mai mic de sensibilitate la animale prin întrebuinţarea pronumelor personale în dependenţă de gen – “he”, “she”, “who” – care urmează să substituie pro-numele impersonal “it”. În acest articol ne propunem să cercetăm, în baza literaturii anglo-americane, felul în care sunt folosite pronumele personale “he” şi “she”, în cazul în care antecedentul este un animal. Am încercat, de asemenea, să identificăm factorii pragmatici şi asociaţiile metaforice care realizează personalizarea animalelor prin literatura artistică şi conversaţiile cotidiene.