Anestezia cu flux redus (LFA, în engleză) a fost descrisă mai demult [1, 2]. E dificil de dat o definiție exactă a acestei metode, deoarece și criteriile de definire sunt diferite. Toate au, însă, o trăsătură comună: folosirea fluxurilor mai mici decât ventilația pe minut a pacientului. Inițial, această metodă a fost utilizată doar de un număr redus de anesteziști datorită complexității generate de lipsa analizatoarelor de gaz [3]. Apariția și dezvoltarea progresivă a acestor aparate a făcut LFA mult mai ușor de aplicat. Dar generații întregi de clinicieni au fost instruiţi să utilizeze fluxuri mult mai apropiate de „zona de confort”, și anume – ventilația pe minut a pacientului. Tehnica LFA își face din nou drumul către sălile de operație. Cu toate acestea, lipsa unei înțelegeri corecte și teama de așa-zisa noutate, precum și modelele matematice complicate din articolele despre LFA, de neînțeles pentru majoritatea anesteziștilor, nu ajută la răspândirea largă a acestei tehnici, făcând acest proces foarte dificil [4, 5]. Acest articol încearcă să transforme noțiuni și formule complicate în „instrumente de lucru” simple și ușor de aplicat în practica zilnică.

Low Flow Anesthesia (LFA) has been described many years ago [1, 2]. There is difficulty in exactly defining it because there are also different criteria. But all have in common one characteristic: using flows less than the patient’s minute volume. In the beginning this method has been the focus of only a limited number of anesthesiologists due to the complexity generated by the lack of gas analyzers [3]. The appearance and the progressive development of such devices made the LFA much easier to apply. But generations after generations of practitioners were trained to use flows closer to their „comfort zone”, the minute ventilation of the patient. The LFA technique is making its way again towards the operation rooms. However, the lack of correct understanding and fear of so called novelty and complicated mathematical modelling associated with lowflow anesthesia articles, incomprehensible to the majority of anesthetists, has not assisted the widespread utilization of appropriate fresh gas flows and make this process extremely difficult [4, 5]. This article is trying to transform complicated notions and formulas in easy to understand and apply „working tools” in the daily practice.