Obiectiv: Mediastinita anterioară este una dincomplicaţiile majore după sternotomie în chirurgia cardiacă. Determinarea factorilor de risc ce pot determina apariţia acestor complicaţii, diagnosticul timpuriu, managementul chirurgical etapizat este de o importanţă majoră în tratamentul acestor pacienţi. Metode: Pe parcursul anilor 2000-2013 in sectia de chirurgie cardiaca cu mediastinită postoperatorie au fost trataţi 63 pacienţi (1,81% cazuri), inclusiv, 33 dintre ei (0,94%) cu infecţii profunde în plaga operatorie, 30 (0,86%)- cu sau fara dehiscenta de stern. Grupul de studiu a fost format din 45(71,4%) barbati si 18(28,5%) femei, avind o virsta medie de 59 de ani, 30(47,6%) dintre ei sufereau de obezitate, 16(22,2%) sufereau de diabet zaharat, 41 (65%) de boala pulmonara cronica obstructiva. Folosirea unei arterei mamare interne (AMI) a fost la 29(46%), iar a ambelor artere mamare la 3(4,76%) dintre pacienti. Durata medie de interventie chirurgicala a fost de 312 min. Terapie transfuzionala au necesitat 19 (30,2%) din pacienti. Mediastinita a fost diagnostificata la a 5-17 zi postoperator. Rezultate: Aplicarea metodelor deschise, debridarea timpurie, instalarea irigaţiei convenţionale au fost preferabile în etapizarea tramentului chirurgical. Resuturarea sternului prin procedeul Robicsek a fost efectuata la 22(35%) din pacienti. Un caz de deces (1,58%) la a 20-a zi postoperatori, cauza fiind mediastinita sero-purulenta si insuficienta poliorganica. Patru pacienti care au prezentat osteita sternală şi au necesitat rezecţii de cartilage şi plastia defectelor cu lambou muscular (3), pedicul omental (1). Concluzie: Folosirea uneia sau ambelor artere mamare, boala pulmonara cronica obstructiva, diabet zaharat, obezitatea, terapie transfuzionala si prelungirea timpului operator, sunt factori predictori pentru dezvoltarea mediastinitei poststernotomie . Managementul chirurgical etapizat reduce considerabil complicaţiile majore posibile şi cazurile de deces.