Introducere: Aderența la tratament este un proces complex și dependent de multipli factori. Evaluarea aderenței pacienților poate fi o provocare, din cauza problemelor răspândite cu care se confruntă sistemele de sănătate din întreaga lume, inclusiv deficitul de resurse și timp. Identificarea factorilor de risc pentru aderența slabă joacă un rol crucial în gestionarea bolilor cronice. Studii recente relatează, că genul poate influența procesul de aderență la medicație. Interesul crescut pentru abordările legate de gen poate deschide calea pentru îmbunătățirea aderenței și a gestionării bolilor cronice. Scopul studiului a fost identificarea și examinarea impactului diferenței de gen asupra aderenței la tratament și evidențierea principiilor abordării personalizate a pacientului. Material și metode: Au fost selectate și analizate studii publicate în ultimii 5 ani, privind aderența la tratament a pacienților cu o serie de patologii cronice-cardiovasculare, metabolice, SNC, pulmonare și anume influența genului. Rezultate: În mai multe studii s-a raportat, că rata de aderență la tratament a variat de la 47% la 100%. Evaluarea influenței genului s-a dovedit a fi complexă, iar datele din studii sunt neconcludente. Unii cercetători au constatat o aderență mai scăzută predominant la femei, iar alții nu au relatat despre o diferență în rata de aderență la femei și bărbați. Au fost identificate diferențe importante referitor la distribuția și metabolismul medicamentelor, eficacitatea și reacțiile adverse, cu un potențial efect asupra aderenței la medicație. Diferența în aderența la tratament ar putea fi determinată de tipul și susceptibilitatea biologică la boală în rândul bărbaților și al femeilor. Rezultatele arată că femeile au avut o aderență mai mică, comparativ cu bărbații, la tratamentul diabetului zaharat și patologiilor cardiovasculare. Această diferență poate fi explicată prin faptul că femeile dezvoltă mai multe reacții adverse decât bărbații la preparatele antidiabetice și cardiovasculare. Astfel, factorii asociați cu aderența la medicație pot fi relativ specifici pentru fiecare gen. Neaderența la tratamentul medicamentos ar putea determina costuri inutile de asistență medicală și costuri sociale și economice crescute, precum și recuperare întârziată și mortalitate crescută. Concluzii: Aderența la tratament este esențială pentru asigurarea eficacității tratamentului, reducerea spitalizărilor și mortalității și a costurilor de asistență medicală în diverse patologii cronice. Identificarea factorilor de risc, inclusiv diferența de gen, poate contribui la elaborarea conduitei necesare pentru creșterea aderenței. Rolul diferenței de gen asupra aderenței, indică necesitatea selectării personalizate de medicamente și asigurarea unui management terapeutic optim pentru asigurarea rezultatelor clinice.