Emilia Pavel (1925–2014) reprezintă un reper incontestabil în cercetarea etnogra-fică din România, fiind considerată de doamna academician Zoe Dumitrescu Bușulenga ca fiind ,,cel mai de seamă etnograf din a doua jumătate a secolului trecut”. Tânără ab-solventă a Facultății de istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, primește, în anul 1951 misiunea, deloc ușoară, de șef de secție în prima schemă de funcţionare a Muzeului etnografic, muzeu care iși desfășura atunci activitatea în cadrul universității ieșene. Așa a început activitatea de cercetare căreia Emilia Pavel i s-a dedi-cat, vreme de peste 60 de ani, cu o pasiune mistuitoare și cu o rigoare științifică greu de egalat. „Am dăruit acestei instituții munca de o viață și anii cei mai frumoși!” declara, adesea, distinsa cercetătoare. Cu un entuziasm deosebit și cu o dragoste autentică pentru valorile satului româ-nesc, Emilia Pavel a străbătut, indiferent de anotimp, toate zonele etnografice ale Moldo-vei, a purtat lungi discuții cu bătrânii din sate, a consemnat informații prețioase, i-a con-vins pe săteni să doneze sau să vândă muzeului piese vestimentare, mobilier, unelte agri-cole etc. Cu un buget redus și fără mijloace de transport, acestă muncă de teren era, cu adevărat, istovitoare! Toate piesele cu valoare culturală deosebită, identificate în investigaţiile etnolo-gice efectuate de domnișoara Emilia Pavel, alcătuiesc valoroase colecţii de port popular, scoarţe, ţesături şi măşti populare, care reprezintă astăzi baza patrimoniului Muzeului Etnografic al Moldovei. Activitatea de cercetare etnografică a Emiliei Pavel s-a concretizat în peste 100 de studii de specialitate și numeroase publicații, articole și volume: Portul popular din zona Iaşului (1969), Jocuri cu măşti (1971), Măşti populare moldoveneşti (1972), Portul po-pular din zona Iaşi (1975), Portul popular moldovenesc (1976), Scoarţe şi ţesături po-pulare (1989), Studii de etnologie românească (I, 1990, II, 2006), Valori etnografice ro-mâneşti în imagini (2007), Masca – univers antropologic (2001). Munca sa, adesea de pionierat, în constituirea de colecții de scoarțe, țesături, măști, port popular din cadrul Muzeului Etnografic din Iași a fost recunoscută și apreciată cu numeroase premii și distincții naționale și internaționale, iar muzeul etnografic din satul său natal, Popești (Iași), îi poartă cu mândrie, numele. Astăzi, la un deceniu de la plecarea sa, se cuvine să ne înclinăm cu respect și pre-țuire, memoriei domniei sale și să ne amintim necontenit cuvintele sale „cultura unui popor stă, în primul rând, în a-ți iubi tradiția”.