Proprietăţile logice esenţiale ale oricărui sistem juridic sunt completitudinea şi consistenţa înglobate în noţiunea de omogenitate a sistemului juridic. Un sistem juridic este omogen dacă este în acelaşi timp complet şi consistent. Completitudinea sistemului juridic este dată de capacitatea acestuia de a da o soluţie oricărei probleme juridice, adică de a determina consecinţele juridice ale oricărui fapt. Consistenţa unui sistem juridic este dată de compatibilitatea normelor sale, de lipsa contradicţiilor din interiorul său. Un sistem este inconsistent atunci când unele dintre normele sale ordonă iar altele interzic în acelaşi timp aceleeaşi persoane acelaşi comportament în aceleaşi împrejurări. Completitudinea sistemului juridic este de cele mai multe ori un simplu deziderat pentru că realitatea socială este într-o continuă evoluţie iar legislatorul nu poate ţine pasul cu ea. Aceasta duce la apariţia lacunelor în drept şi la necesitatea interpretării extensive a legilor existente pentru a le aplica la situaţia nouă. În caz că legile nu oferă nici o soluţie se poate face apel la analogia dreptului (analogia juris) prin raportarea la principiile directoare din sistemul de drept sau din ramura respectivă.