Studiul prezintă primul caz de amputare realizată antemortem descoperit în context arheologic în România, datând din perioada medievală. Scheletul, atribuit unui bărbat de circa 35-40 de ani, a fost descoperit în anul 2022 și provine dintr-o reînhumare (M1) cercetată în curtea Bisericii Romano-Catolice „Sf. Francisc din Assisi” din Târgoviște (jud. Dâmbovița, România). În prima parte a lucrării sunt prezentate datele antropologice rezultate din analiza celor 10 schelete descoperite în mormintele (înhumări sau reînhumări) cercetate în campania anului 2022, iar a doua parte se canalizează pe subiectul amputării. Pe oasele antebrațului (radius și cubitus) de pe partea dreaptă ale bărbatului din M1 s-a constatat absența treimilor distale, dar și o serie de modificări ample ale țesutului osos. Reacția osteoblastică este vizibilă macroscopic. Suprafețele caloase sunt slab dezvoltate, rugoase, granulate, franjurate și poroase. Prezența osteofitelor este, de asemenea, evidentă. Nu există punte osoasă post-traumatică formată între oase. Prezența clară a inflamației și a excavațiilor de tip cloaca ne determină să presupunem că amputarea nu a avut loc cu foarte mult timp înainte de deces, iar în locul inciziei s-a instalat un proces inflamator-infecțios, probabil osteomielită, cu întindere destul de limitată. Acest proces nu a durat foarte mult. Probabil infecția purulentă a drenat o perioadă din „ciotul” de amputare. Singura componentă a tabloului paleopatologic al acestui individ care ar putea fi legată de amputare este porozitatea de tip trabecular din regiunile supraorbitală, temporală și zigomatică. Inflamația și instalarea infecției în zona liniei de amputare dovedesc faptul că mediul în care procedura a fost realizată nu era unul aseptic. Nu se poate determina cu certitudine factorul exact care a condus la amputare, nici cu ce fel de instrument a fost realizată procedura și nici dacă aceasta a fost o metodă punitivă sau o procedură care i-a salvat viața acestui bărbat. Cu siguranță însă acest eveniment i-a modificat prioritățile și i-a îngrădit mobilitatea.

The skeleton, assigned to an adult male aged about 35-40 years, was exhumed in 2022 in a reburial grave (M1) investigated in the courtyard of the Roman Catholic Church “St. Francis of Assisi” from Târgoviște (Dâmbovița County, Romania). The first part of the paper presents anthropological data resulting from the analysis of the 10 skeletons discovered in the graves of the Catholic Church of Târgoviște and investigated in 2022, and the second part focuses on the subject of amputation. The bones of the right forearm (radius and ulna) of this man were missing the distal third. The bones showed extensive changes in bone tissue. The osteoblastic reaction of the bone tissue is visible macroscopically. The callous surfaces are poorly developed, rough, coarse, fringed, and porous. Osteophytes were also observed in the present study. Post-traumatic bone bridges were not formed between the bones. The clear presence of inflammation and cloaca-like excavations led us to assume that amputation did not occur long before death. An inflammatory-infectious process, probably osteomyelitis, developed at the site of the incision to a somewhat limited extent. This process does not require a long time for completion. The purulent infection probably drained some time from the amputation “stump”. The only component of the palaeopathological picture of this individual that could be related to the amputation is the trabecular-type porosity in the supraorbital, temporal, and zygomatic regions. Inflammation and infection in the area of the amputation line indicate that the environment in which the procedure was performed was not aseptic. It is not possible to determine, with certainty, the exact factor that led to the amputation, the type of instrument used to perform the procedure, or whether it was a punitive or life-saving procedure. However, this event changed his priorities and limited his mobility.