Economic freedom as part of general freedom can be approached from several sets of perspectives. In the preliminary, with a need for clarification and correct placement, general, inclusive freedom is examined both in a deontological theoretical model, but also in a consequentialist one. Then, the measurement of economic freedom itself and the consequences, the direct causal conditioning on economic indicators is incipient and in adjustment. First of all, the main differentiation separates negative freedom as the absence of intervention and interference from others in carrying out an action from positive freedom as the ability to carry out the action and the prime mover (primum movens) of human agency (agency, agentivité) or, in other words, as mechanism for realizing the full potential of the subject. Secondly, during the quantification and mathematization specific to the 20th century, in a conversion from a qualitative aim to a quantitative one, economic freedom is approached through a consequentialist treatment of presumed or ascertained effects. A consequentialist analysis verifies human choices and acts in a quantitative determination and measurement for which measurable parameters are implicit, initially quantified by primary subjective evaluations based on a hierarchy, or measured as estimated or performed results of economic activity. In this latter sense, quantification is about projected efficiency, such as the Pareto optimum benchmark/production possibilities frontier, or about output efficiency, mainly allocative efficiency. From the outset, a deontological model is opposed to the consequentialist/utilitarian one in which the outcome of the designed or performed action takes precedence. The deontological approach involves the impossibility of disregarding the principle in order to obtain a superior result. In this way, the deontological approach to freedom fixes freedom as the only and ultimate end, and not as a means to another end. Then, the negative freedom that protects the individual against the intervention or interference of others or the agency of imposition, control and punishment, in addition, implies a methodological assessment from a double perspective, on the one hand from a dichotomy of freedom (positive and negative) and, on the other hand, from an opposition between rights and duty.

Libertatea economică drept parte a libertății generale poate fi abordată din câteva serii de perspective. În preliminar, cu o nevoie de clarificare și de așezare corectă, libertatea generală, incluzivă este examinată atât într-un model teoretic deontologic, dar și într-unul consecinționist. Apoi, măsurarea libertății economice în sine și a consecințelor, a condiționării cauzale directe asupra indicatorilor economici este incipientă și în ajustare. În primul rând, principala diferențiere desparte libertatea negativă ca absență a intervenției și interferenței celorlalți în realizarea unei acțiuni de libertatea pozitivă drept capacitate de realizare a acțiunii și prim motor (primum movens) al agentivității umane (agency, agentivité) sau, altfel spus, ca mecanism de realizare a întregului potențial al subiectului. Într-un al doilea rând, în decursul cuantificării și matematizării specifice secolului XX, într-o conversie dinspre o vizare calitativă către una cantitativă, libertatea economică este abordată printr-o tratare consecinționistă, a efectelor prezumate sau a celor constatate. O analiză consecinționistă verifică alegerile și actele umane într-o determinare și o măsurare cantitativă pentru care parametrii măsurabili sunt impliciți, cuantificați inițial prin evaluări subiective primare pe baza unei ierarhii sau măsurați ca rezultate estimate ori efectuate ale activității economice. În acest ultim sens, cuantificarea ține de eficiența proiectată, cum ar fi reperul optimului Pareto/frontiera posibilităților de producție sau de eficiența rezultatelor, în principal a eficienței alocării. De la bun început, un model deontologic este opusă celui consecinționist/utilitarist în care rezultatul acțiunii proiectate sau efectuate primează. Abordarea deontologică atrage imposibilitatea nesocotirii principialității în vederea obținerii unui rezultat superior. În acest fel, abordarea deontologică asupra libertății fixează libertatea ca unic și ultim scop, iar nu ca mijloc în atingerea altui scop. Apoi, libertatea negativă care protejează individul împotriva intervenției sau a interferenței celorlalți ori a agenției de impunere, de control și de puniție presupune, în plus, o apreciere metodologică dintr-o dublă perspectivă, pe de o parte dinspre o dihotomie a libertății (pozitive și negative) și, pe de alta, dinspre o opoziție între drepturi și datorie.