Adolescența este o perioadă critică în dezvoltarea personalității și a relațiilor sociale. În această perioadă, tinerii sunt expuși la diferite situații și interacțiuni sociale care le pot influența dezvoltarea emoțională și socială. Un aspect important al dezvoltării adolescenților este stima de sine și modul în care aceasta influențează gândurile și comportamentele lor în interacțiunile sociale. Stima de sine reprezintă evaluarea subiectivă a propriei persoane, care include sentimentul de valoare și importanță a propriei persoane în comparație cu ceilalți oameni. În una dintre cercetările sale importante, Rosenberg a examinat relația dintre stima de sine și anxietate într-un eșantion de adolescenți [5]. Concluzia sa a fost că adolescenții cu stima de sine scăzută sunt mai predispuși la dezvoltarea anxietății și depresiei decât cei cu stima de sine ridicată. Rosenberg a argumentat că stima de sine este un factor important în dezvoltarea anxietății și a altor probleme de sănătate mintală, deoarece stima de sine reprezintă evaluarea subiectivă pe care o facem despre noi înșine. Când evaluarea noastră este pozitivă, suntem mai puțin vulnerabili la dezvoltarea anxietății și a altor probleme de sănătate mintală. Pe de altă parte, evaluarea negativă a stimei de sine poate duce la anxietate, depresie și alte tulburări emoționale. De asemenea, el a constatat că nivelul de stima de sine poate varia în funcție de vârstă, sex și cultură [2; 3; 5]. În cercetarea realizată, am avut drept obiectiv determinarea relației dintre stima de sine și autoevaluarea gândurilor în interacțiunile sociale ale adolescenților (anxietate pozitivă/anxietate negativă). În acest context, am analizat și conceptul de anxietate pozitivă și anxietate negativă. De altfel, cunoaștem că anxietatea este o stare de îngrijorare sau neliniște care poate fi experimentată în diferite situații și poate avea efecte atât pozitive, cât și negative asupra comportamentului și stării de spirit a unei persoane [1]. În contextul psihologiei pozitive, conceptul de anxietate pozitivă și negativă a fost introdus de Martin Seligman și colegii săi pentru a distinge între cele două tipuri de anxietate și pentru a înțelege modul în care acestea afectează bunăstarea și performanța persoanei. Robert Glass a introdus o perspectivă diferită asupra anxietății pozitive și negative, argumentând că acestea sunt legate de perspectiva de așteptare a individului [4]. Glass susține că anxietatea pozitivă și negativă pot avea efecte diferite asupra comportamentului și performanței persoanei, în funcție de nivelul de stimulare și așteptările individului. Luând în considerație conceptele teoretice prezentate, am inițiat un studiu, în scopul determinării relației dintre stima de sine și autoevaluarea gândurilor în interacțiunile sociale ale adolescenților (anxietate pozitivă/anxietate negativă). În acest scop, au fost utilizate următoarele instrumente psihometrice: 1. Ancheta în bază de chestionar: gen, vârstă; 2. Testul stimei de sine (Rosenberg); 3. Testul de autoevaluare a gândurilor în interacțiunile sociale (Glass). În vederea realizării scopului cercetării, în cadrul experimentului de constatare a participat un eșantion alcătuit din 72 de subiecți experimentali cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani, dintre care 58% sunt de gen masculin și 42% sunt de gen feminin. Aplicând Testul stimei de sine (Rosenberg) am obținut următoarele rezultatele: stimă de sine de nivel înalt este caracteristică doar pentru 1% din adolescenți, nivel mediu pentru 85% de adolescenți și nivel scăzut 14% de adolescenți. În același context, aplicând Testul de autoevaluare a gândurilor în interacțiunile sociale (Glass), am obținut următoarele rezultate: 8% dintre adolescenți au nivel înalt de anxietate pozitivă, 72% dintre adolescenți au nivel mediu de anxietate pozitivă și 20% dintre adolescenți au nivel scăzut de anxietate pozitivă. Totodată, am obținut că 28% dintre adolescenți au nivel înalt de anxietate negativă, 55% dintre adolescenți au nivel mediu de anxietate negativă și 17% dintre adolescenți au nivel scăzut de anxietate negativă. În concluzie, subliniem că în experimentul realizat am constatat că există o corelație negativă semnificativă dintre variabilele: stima de sine și anxietatea negativă.