În articol este abordată problematica învățării prin cooperare și implicațiile acestui concept în reconfigurarea învățării în contextul noilor finalități ale educației stabilite prin taxonomia competențelor-cheie. Noul model educativ al UNESCO și caracteristicile de bază ale țărilor de top PISA, solicită reconfigurarea învățării și plasarea acesteia într-un cadru cooperant care depășește cadrul mono disciplinar al studiului disciplinelor școlare. Strategia învățării prin cooperare intervine ca o posibilitate de armonizare a metodelor și tehnicilor de învățare care permit transferul acestora la nivelul ariei curriculare Limbă și comunicare și chiar cross-curricular. Prin intermediul analizei literaturii de specialitate, sistematizării și sintetizării se prezintă următoarele: principiile învățării prin cooperare, etapele învățării prin cooperare, competențele profesorului în învățarea prin cooperare, metode și tehnici de învățare prin cooperare și criteriile de apreciere a eficienței strategiei didactice.

he article addresses the issue of cooperative learning and the implications of this concept for the reconfiguration of learning in the context of the new aims of education established by the taxonomy of key competences. UNESCO’s new educational model and the basic characteristics of the top PISA countries call for reconfiguring learning and placing it in a cooperative framework that goes beyond the monodisciplinary framework of the study of school subjects. The cooperative learning strategy intervenes as a possibility to harmonize learning methods and techniques allowing their transfer to the Language and Communication and even cross-curricular areas. By means of literature review, systematization and synthesis, the following are presented: principles of cooperative learning, stages of cooperative learning, teacher competences in cooperative learning, cooperative learning methods and techniques, and criteria for assessing the effectiveness of the teaching strategy.