Introducere. Inflamația persistentă cu debut în copilărie, atunci când dezvoltarea sistemului osos și creșterea nu sunt încă finalizate, poate provoca o serie de complicații, cum ar fi: întârzierea creșterii, disturbanța metabolismului osos, inducând în cele din urmă osteopenia sau osteoporoza, cu apariția fracurilor. Scopul studiului a fost definit de importanța aprecierii precoce a modificărilor radiologice a demineralizării osoase în artrita juvenilă idiopatică în dependență de forma clinică a maladiei, durata bolii și tratamentul cronic. Material și metode. Studiul a inclus 84 de copii cu diagnosticul de artrită juvenilă idiopatică, cu diverse forme ale maladiei, stabilit conform criteriilor Ligii Internaționale a Asociațiilor de Reumatologie (ILAR), desfășurat în perioada anilor 2015-2019 în cadrul Clinicii de Reumatologie a IMSP Institutul Mamei și Copilului, Chișinău. Copiii au fost supuși radiografiei mâinilor în incidența anteroposterioară, cu aprecierea următorilor indici: numărul pensărilor, numărul de erozii, indicele radiocarpal, indicele osteoporotic și scorul Sharp. Pentru determinarea scorului Sharp a fost însumat scorul eroziunilor cu cel al îngustării spațiului articular la nivelul mâinilor. Rezultate. Din lotul copiilor studiați 57 (67,86%) au fost fetițe și 27 (32,14%) au fost băieți, datele prezentând diferențe statistice semnificative (p˂0,01, χ ²=7,206, gl=1). Analiza modificărilor radiologice în dependență de stadiul radiologic după Steinbrocker, a marcat diferențe statistice semnificative pe grupurile de vârstă, χ2 =22,5, p<0,004, la copiii supuși tratamentului GCS (χ2 =13,9, p<0,008), subiecții cu forma sistemică și poliarticulară (χ2=11,11, p<0,05). La analiza intensității afectării osoase și articulare pe grupuri după forma clinică a maladiei, copiii cu AJI forma sistemică și poliarticulară au prezentat modificări sugestive stadiilor radiologice mai avansate, II, III, IV după Steinbrocker, analiza statistică pe grupuri cu diferențe statistic nesemnificative (χ2=12,44, p>0,05). Scorul Sharp a marcat variații statistic semnificative la copii cu forma sistemică și poliarticulara a AJI (χ2=10,22, p=0,006), durata bolii ˃24 luni (χ2 =2,62, p>0,1) și copii cu tratament GCS (χ2 =6,79, p<0,009). Concluzii. Analiza modificărilor imagistice obținute în cadrul cercetării, pune în evidență dereglări a mineralizării osoase de intensitate variată, fapt ce confirmă agresivitatea procesului inflamator cronic în contextul maladiei și a efectului osteotoxic al tratamentului cu GCS.