Articolul precedent |
Articolul urmator |
198 0 |
SM ISO690:2012 PANCO, Stela-Slavina, SPRINCEAN, Mariana, HADJIU, Svetlana, RACOVIȚĂ, Stela, GALBUR, Viorica, REVENCO, Ninel. Studiul clinic și genetic al mucopolizaharidozelor. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 572. ISSN 2345-1476. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023 | ||||||
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță" 1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 572-572 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Mucopolizaharidozele reprezintă un grup de boli rare, genetice al metabolismului țesutului conjunctiv cauzate de insuficiența enzimelor pentru scindarea glicozaminoglicanilor și se manifestă sub formă de boală de acumulare lizozomală, care provoacă leziuni multiorganice. Scopul lucrării. Evaluarea manifestărilor clinice și genetice prin estimarea unui caz clinic al mucopolizaharidozei la un copil, cu scop de îmbunătățire a diagnosticului precoce și inițierea unui tratament eficient. Material și metode. Studiul a fost realizat pe baza revizuirii literaturii și a prezentării unui caz clinic al unui băiat de 3,5 ani confirmat cu mucopolizaharidoză tip II (sindromul Hunter). Rezultate. La vârsta de 1 an copilul a fost diagnosticat cu hepato-splenomegalie, iar la 1,5 ani cu adenoide gradul II-III, a fost efectuată adenotomia la vârsta de 2 ani, ulterior s-a observat o recidivă de hiperplazie a adenoidelor. Examenul clinic: dezvoltarea psihomotorie este întârziată, tulburări de comportament (agresivitate, iritabilitate), rigiditate a articulațiilor mari și mici, acuitatea auzului redusă, trăsături faciale grosolane, dimensiuni mari ale craniului, episoade nocturne de stop respirator. La vârsta de 3 ani s-a presupus mucopolizaharidoză de tip II. Diagnosticul a fost confirmat prin detectarea nivelurilor crescute de glicozaminoglicani în urină și mutației genei IDS. A fost inițiată terapia de substituție enzimatică cu enzima lizozomală umană iduronat-2-sulfataza. Concluzii. Prezența polimorfismului clinic, severitatea diversă a simptomelor asociate cu prevalență scăzută a maladiei provoacă dificultăți în identificarea precoce a sindromului Hunter. Detectarea semnelor bolii și diagnosticarea rapidă oferă posibilitatea inițierii terapiei de substituție enzimatică în stadiile incipiente ale evoluției bolii, ceea ce oferă cea mai mare eficacitate a tratamentului și un prognostic bun pentru copii care suferă de sindromul Hunter. |
||||||
Cuvinte-cheie mucopolizaharidoze, sindromul Hunter, gena IDS, iduronat-2-sulfataza., mucopolysaccharidoses, Hunter syndrome, IDS gene, iduronate-2-sulfatase. |
||||||
|