Studiul prezintă critic o aboradare interdisciplinară, holistă, cvasi-completă și integratoare a problemei producerii cunoașterii pornind de la cercetările lui Nonaka și Takeuchi (1995). Cei doi au propus un model dinamic al producerii cunoașterii bazat pe convertiriea cunoașterii tacite în cunoaștere explicită și invers prin socializare, externalizare, combinare și internalizare. Ulterior au extins modelul prin adăugarea conceptului de „ba” definit drept „context împărtășit în comun” și a conceptului de active ale cunoașterii, pentru ca în final să configureze un ultim nivel, cel al viziunii generale și al etosului înțelese ca facilitatori ai producerii cunoașterii.