Introducere. Familia Enterobacteriaceae include 44 de genuri, dintre care 25 sunt implicate în patologia umană. Dintre enterobacteriile condiționat patogene cel mai frecvent provoacă boli diareice acute cele din genul Klebsiella. Acest gen include zece specii, dintre care patru sunt importante în patologia umană: K. pneumoniae, K. oxytoca, K. ozaenae şi K. rhinoscleromatis. Pentru tratamentul pacienților la care se depistează aceste bacterii se utilizează antibiotice beta lactamice, fluorchinolone și aminoglicozide. Abuzul și utilizarea lor incorectă sunt factori-cheie care cauzează dezvoltarea rezistenței la antibiotice. Scopul. Identificarea agenților condiționat patogeni din familia Enterobacteriaceae care cel mai frecvent au provocat boli diareice acute la pacienții din IMSP AMT Buiucani și testarea sensibilității lor la antibiotice. Material și metode. Coproculturile au fost investigate în laboratorul microbiologic din IMSP AMT Buiucani prin obținerea culturii pure a agentului patogen. Identificarea agentului patogen s-a efectuat prin teste biochimice. Sensibilitatea tulpinilor de Klebsiella spp. a fost determinată prin metode fenotipice (metoda disc-difuzimetrică Kirby-Bauer și determinarea CMI prin metoda automatizată) cu utilizarea setului de antimicrobiene, recomandat de standardul EUCAST și protocoalele naționale. Rezultate. În probele prelevate (2579) de la pacienții cu boli diareice acute pe perioada de studiu 2019-2022 au fost identificați agenții condiționat patogeni ai următoarelor genuri din familia Enterobacteriaceae: Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Citrobacter, Escherichia, Morganella, Serratia și Providencia. Ponderea acestora a fost de 18,9%, dintre care genului Klebsiella iau revenit 9,1%. Rezistența tulpinilor de Klebsiella spp. a fost testată la următoarele clase de preparate antimicrobiene: peniciline, cefalosporine, carbapeneme, aminoglicozide, fluorchinolone, fosfomicină și trimetroprim-sulfametoxazol. Conform rezultatelor obținute, agenții condiționat patogeni din genul Klebsiella prezintă cea mai înaltă rezistență la peniciline – 46,6%, rezistență sporită la fluorchinolone și cefalosporine – 19,9% și, respectiv, 13,9%, rezistență scăzută la fosfomicină – 8,1%, trimetroprim-sulfametoxazol – 6,3% și o rezistență neînsemnată la aminoglicozide – 3,2% și la carbapeneme – 2%. Rezultatele obținute relevă faptul că rezistența la antibiotice a reprezentanților genului Klebsiella în infecţiile tractului intestinal constituie o problemă actuală. Concluzii. În perioada de studiu au fost identificați opt agenți condiționat patogeni din familia Enterobacteriaceae. Cea mai mare pondere a avut-o genul Klebsiella spp. Numărul de probe pozitive, în care s-au depistat reprezentanții acestui gen, din totalul de probe analizate, nu-i clasifică ca agenți cauzali majoritari ai bolilor diareice acute. Însă numărul mare de probe cu tulpini de Klebsiella spp. le- ar putea clasifica ca agenți cauzali de o importanță majoră ai bolilor diareice acute în anii de referință, în sectorul Buiucani al municipiului Chișinău. Tulpinile de Klebsiella spp. au prezentat nivele diferite de rezistență la antibioticele testate, mai pronunțat fiind la peniciline.