Exordiul este una din componentele esențiale ale discursului, mai exact, este prima parte, care urmărește câștigarea atenției asupra subiectului și bunăvoința auditoriului. Termenul exordium provine din limba latină și înseamnă “început”, „introducere”, „deschidere”, „preludiu”. Scopul lucrării constă în studierea rigorilor de care trebuie să țină cont oratorul la elaborarea și utilizarea exordiului pentru sensibilizarea și menținerea interesului publicului. Această introducere permite oratorului să-și justifice discursul și să demonstreze că interesul auditoriului coincide cu cel pe care îl va trata. Totodată, în organizarea discursului retoric, exordiul are menirea să obțină acordul publicului pentru a-l asculta pe vorbitor și pentru a-i urmări expunerea. În funcție de calificativele externe ale exordiului, există mai multe tipuri, printre care se regăsesc și următoarele: • Exordiul oral direct ramâne cel care reflectă structura clasică, angajând în realizarea funcțiilor lui limbajul, mimica, gesturile, vestimentația, poziția corporală. • Exordiul oral indirect este prezentarea făcută de altă persoană, prin formule bine cunoscute. . • Exordiul scris direct este prezentat de emițător în structura firească a discursului său ori aparte, ca un mic discurs. • Exordiul scris indirect este prezentat de altcineva, adică este semnat de editor, recenzent, critic literar, care, de regulă, face elogii autorului. Calificativele interne ale exordiului impun clasificarea acestuia în: ➢ Exordiul simplu care enunță subiectul într-o manieră scurtă, firească. ➢ Exordiul solemn care este o adaptare la un public pregătit. ➢ Exordiul insinuant care enunță teza de o manieră aluzivă, deseori ocolind abordarea în direct, din rațiuni de adaptare la un auditoriu nereceptiv, neliniștit. ➢ Exordiul vechement care reprezintă o intrare rapidă, pasională, în subiect. Exordiul trebuie să fie ceva rostit cu avânt, fără prețiozități, fără cuvinte greu de pronunțat și teorii savant. De exemplu, poate fi un vers, un citat relevant, o întrebare relaxantă, o veste bună etc. În concluzie putem menționa că, grație unui exordiu reușit, oratorul poate convinge ascultătorii că nu cunosc totul despre subiectul care urmează să îl dezvolte, sensibilizându-i și sporindu-le interesul, curiozitatea și atenția.