Locuinţa este un element important al vieţii oricărei comunităţi din cele mai vechi tipuri până astăzi. Însă, ca aceasta să devină locul unde se desfășurau activităţile unei familii, ea trebuia să fie construită. Pe parcursul pre- și protoistoriei în procesul de edificare a locuinţelor au fost folosite diferite tehnici și materiale de construcţie. Pentru epoca fierului, în spaţiul pruto-nistrean sunt atestate două tipuri de construcţii locative: amenajate la suprafaţa solului și adâncite în pământ. Indiferent de tip, la edificarea lor au fost utilizate mai multe materiale de construcţie, care erau disponibile, la acel moment, comunităţii respective. Printre materialele de construcţie folosite în epoca fierului în spaţiul pruto-nistrean se remarcă, în primul rând, lemnul. Drept dovezi în favoarea utilizării acestuia ne servesc bârnele arse descoperite in situ (Saharna „Ţiglău”, Saharna Mare), numeroasele fragmente de lemn carbonizat, atestate în straturile de dărâmătură, precum și gropile de la pari, descoperite la baza locuinţelor (Alcedar III, Saharna Mare, Butuceni etc.). Deopotrivă cu bârnele/ parii din lemn, la edificarea carcasei locuinţei au fost utilizate nuielele, despre care ne vorbesc amprentele lor pe fragmentele de lut ars, descoperite în straturile de dărâmătură ale construcţiilor. Fragmentele de lut ars, sunt de asemenea, o dovadă că aceste carcase au fost lutuite. În stratul de lutuială, de regulă, se adăugau paie/pleavă sau altă vegetaţie, fapt demonstrat de impresiunile lăsate de ele în structura bucăţilor de lut ars. Pentru legarea componentelor carcasei din lemn au fost utilizate, probabil, funii (sfoară) confecţionate din fibre vegetale sau din lâna ovicaprinelor. Însă, aceasta nu poate fi demonstrat deocamdată pe cale arheologică. De asemenea, este greu de stabilit și tipul de material folosit la amenajarea acoperișurilor, tradiţional acesta fiind considerat a fi stuful. Piatra la construcţia locuinţelor, este folosită, mai ales, în cea de-a doua epocă a fierului (cultura getică). Aceasta este documentată printre ruinele complexelor locative de la Saharna Mică, Saharna Mare, Mateuţi „La Șanţuri” etc. De asemenea, ea a fost utilizată pentru fundamentele construcţiilor de la Hansca „Căprărie” și Butuceni. Iar în unele cazuri (Butuceni, Pivdennoe) piatra a fost folosită pentru zidirea pereţilor locuinţelor. Astfel, în urma studierii locuinţelor observăm o perpetuare a materialelor tradiţionale de construcţie (lemn, lut) pe parcursul întregii epoci a fierului. Utilizarea pietrei, însă, rămâne a fi caracteristică mai mult pentru sec. IV-III a. Chr.