Autorul îşi propune să studieze unele elemente structurale şi de limbaj aplicate în lucrarea Trio pentru clarinet, bariton şi pian de Oleg Negruţa – remarcabil compozitor din Republica Moldova, pianist şi profesor. Este autorul multor lucrări de diferit gen: muzică camerală instrumentală, vocală, muzică simfonică etc. Trio pentru clarinet, bariton şi pian scris de compozitorul Oleg Negruţa a fost conceput iniţial pentru o altă componenţă instrumentală. Acesta a fost predestinat pentru vioară, violoncel şi pian, însă, aşa cum aproape toate creaţiile maestrului sunt supuse multiplelor transcripţii, Trio-ul dat nu este o excepţie. Lucrarea constituie două părţi contrastante prin tempou şi caracter. Prima parte lină şi cantabilă se aseamănă cu un cântec liric, unde este prezentă o linie melodică destul de desfăşurată şi melodioasă. Partea a doua este energică, plină de viață contrastantă părții întîi. Deşi Trio-ul este format doar din două părţi, partea a doua reprezintă un final festiv, vioi şi optimist. În urma supunerii creaţiei la o analiza muzicologică detaliată, am observat că autorul respectă unele particularităţi structurale şi de limbaj cum ar fi: forma şi elementele constituante ale ei, raportul tonal în partea a doua etc., dar şi unele devieri, cum sunt raportul tonal al temelor de bază din partea întâia a creaţiei sau chiar însăşi arhitectonica bipartită a lucrării, ambele în forma de sonată (de regulă miniaturile sunt scrise în forme mici simple sau complexe). Trio-ul, supus analizei, demonstrează bogata fantezie a compozitorului, care, de fapt, reprezintă gândirea muzicală proprie lui Oleg Negruţa.