Așezământul monahal de la Tazlău, județul Neamț, menționat pentru prima dată într-un document din 1458, are în componență una dintre cele mai valoroase ctitorii ale voievodului Ștefan cel Mare – biserica „Nașterea Maicii Domnului”, ridicată între anii 1496–1497, pe locul unei vechi biserici de lemn construită de domnitorul Alexandru cel Bun. Având o istorie zbuciumată și fiind grav afectat de trecerea anilor, Ansamblul Mănăstirii Tazlău avea nevoie, urgent, de intervenții de restaurare. După multe eforturi ale micii obști monahale, în anul 2017 a început un amplu proiect de restaurare a ansamblului monahal de aici. Proiectul a inclus restaurarea, consolidarea și protejarea clădirilor monument istoric din cadrul Ansamblului Mănăstirii Tazlău, precum și promovarea și valorificarea potențialului turistic și cultural al acestuia, în vederea integrării în circuitul turistic, cultural-istoric și religios din regiunea Nord-Est a României. Cu ocazia acestui amplu proiect de restaurare, din Sfânta Masă, aflată în Altarul bisericii, s-a extras un pachet pietrificat, de aprox. 650g, cu presupunerea ca acesta ar putea conține documente referitoare la istoria mai recentă a mănăstirii. Pachetul extras era compact, cu multiple depozite de ceară și de material de construcție, dar și cu atac biologic activ, apărut, probabil, după extragere, din cauza parametrilor microclimatici ai spațiului în care a fost depozitat acesta până la aducerea sa în laboratorul de restaurare. După un laborios proces de conservare restaurare au fost recuperate mai multe documente, printre care un pomelnic de mari dimensiuni (41×32.5 cm), conținând numele unor ctitori importanți dar și un Act Comemorativ (32×47.5 cm), datat 1927, cuprinzând date foarte importante despre istoria acestui complex monahal, date care nu sunt consemnate în literatura apărută până acum.