Ritualurile în construcții dezvăluie cele mai importante aspecte ale vieții oamenilor, transmit sistemul de viziune națională asupra lumii, interdependența relațiilor istorice și culturale ale popoarelor vecine. În tradiția găgăuză, toate etapele construcției caselor (de la fundație, pereți – la căpriorii) sunt însoțite de acțiuni rituale, printre care principale sunt considerate cele asociate cu noțiunea de arbore a lumii și sacrificiu în construcție. O ramură înfrunzită, asociată conceptului de copac al lumii, era fixată în centrul viitoarei locuințe chiar la începutul fundației, apoi la ridicarea pereților, ramura se agăța în mijlocul peretelui lateral, iar odată cu montarea căpriorilor, ce însemna „ajungerea la ceruri”, ramura era fixată pe structura șarpantei din partea de est/sud. Ritualul sacrificiului în construcție este legat de noțiunea arborelui lumii. În tradiția găgăuză, începutul fiecărei etape de construire a unei case este marcat de un sacrificiu. Astfel, la marcarea fundației cu țăruși, se servește pâine și sare; la începutul punerii pietrelor de temelie, se tăie un cocoș, iar sub colțurile casei (sau colțul de est al ei) se așează lumânări, cereale, vin, monede; când încep să ridice pereții, meșterii primesc de la stăpâni colaci și prosoape; înainte de ridicarea acoperișului, împart câte un cocoș viu la fiecare din cele patru colțuri; la ridicarea căpriorilor se dau colaci, prosoape și cămăși, agățate pe o crude din lemn cu o ramură de cireș. Din folclorul găgăuzilor aflăm despre existența unui ritual de sacrificiu uman – zidirea oamenilor vii în pereții sau temeliile caselor, podurilor, bisericilor sau măsurarea lungimii umbrei cuiva (adesea a unei fecioare) cu sfoară sau ramură de stuf, și așezarea lor sub unul dintre colțurile casei în construcție. Potrivit credințelor populare, această jertfă devenea spiritul protector al acestei case și îi proteja pe locuitorii ei de forțele malefice.