În business, ca de altfel şi în cercetare fiecare perioadă îşi are cuvintele ei cheie. Folosirea acestora reprezintă, în marea majoritate a cazurilor, semnul actualităţii, a afilierii la comunitatea de afaceri sau cea ştiinţifică, iar alteori a caracterului vizionar al utilizatorilor, sau a unei aspiraţii. Astfel de cuvint este în acest moment digitalizarea. Digitalizarea nu se poate explica într-un singur cuvânt. Digitalizarea şi în momentul de faţă înseamnă mai mult decât transmiterea documentelor în format digital. Schimbarea digitală nu semnifică numai un progres din punct de vedere tehnologic - schimbă societatea şi toate sectoarele economiei în practică. Digitalizarea înseamnă, de exemplu, networking, cumpărături online sau accesibilitate permanentă în viaţa privată. Digitalizarea 4.0 este văzută ca cea de-a 4-a revoluţie industrială, fenomen ce marchează inovaţia în organizaţie şi management a întregului lanţ de valori a ciclului de viaţă a produsului. Digitalizarea 4.0 se referă la conducerea lanţurilor de valori digitale ce creează competenţe agile şi orientate către piaţă. Digitalizarea 4.0 presupune : lanţ valoric construit orizontal ; conectivitate verticală ; autonomie ; produse inteligente ce sprijină procesul de producţie. În acest nou context, organizaţia care are o strategie solidă pentru digitalizarea 4.0 are oportunitatea de a eficientiza procesul ce se stabileşte între unităţile de business şi operaţiuni precum: procesul de producţie, logistică sau customer. Trecerea la Digitalizarea 4.0 necesită un anumit nivel de schimbare şi dobândirea de aptitudini noi la nivelul întregii organizaţii. Paralel cu aceasta, pieţele globale solicită mai multă flexibilitate şi productivitate, progres în comunicare, metode competititve de inovare, producţie şi consum.Digitalizarea crescută a economiei furnizeză o dinamică puternică în industrie, precum şi în alte sectoare ale economiei. Fabricile şi sistemele energetice sunt interconectate digital, dezvoltarea produselor şi ciclurile de producţie sunt din ce în ce mai scurte, iar noi modele de afaceri apar cu repeziciune. Drept beneficii ale Digitalizării 4.0 pot fi enunţate : circulaţia rapidă a unui volumul de informaţii mai mare; optimizarea resurselor ; scurtarea perioadei de timp ; creşterea productivităţii ; automatizarea proceselor de producţie etc. Actualmente sunt activ discutate două direcţii care converg la implementarea şi atingerea beneficiilor digitalizării: de jos în sus – de la nivelul companiilor la nivel de industrie/sector şi economie ; de sus în jos – de la nivelul statului, propagându-se până la nivelul fiecărei companii. Un studiu realizat la nivel global de compania de consultanţă Cap Gemini arată care ar putea fi beneficiile aduse de digitalizare la nivelul unei companii: creşterea profitabilităţii (EBIT) cu 9-26%, creşterea randamentului de utilizare a activelor cu 6-9% şi creşterea valorii firmei cu 7-12%. Având în vedere faptul că în 2015 cifra de afaceri totală a companiilor active din România a fost de 275 miliarde euro, din care top 500 companii generează circa 110 miliarde euro, prin digitalizarea companiilor această valoare ar putea creşte de 2-5 ori în următorii ani, ceea ce ar produce un efect de domino şi la nivelul altor dimensiuni analizate mai sus, mai ales în ce priveşte capitalul uman şi integrarea tehnologiilor digitale. Este indiscutabil faptul că digitalizarea are ca efect şi creşterea competitivităţii – de felul în care este implementată digitalizarea la nivel micro (companii) depinde competitivitatea la nivel macro (ţară). Deşi numeroase sectoare ale economiei au adoptat rapid tehnologiile şi procesele digitale, este necesar ca întreprinderile din toate domeniile de activitate şi de toate dimensiunile să valorifice pe deplin oportunităţile digitale pentru a fi competitive la nivel mondial, mai ales sectoarele tradiţionale atît pentru Republica Moldova, dar şi pentru România (cum ar fi : construcţiile, industria agroalimentară, industria textilă etc.). IMM-urile, la fel, au rămas în urmă în ceea ce priveşte transformarea lor digitală. Ăn aceiasi ordine de idei mentionaăm că, potrivit Comisiei Europene, România se află pe ultimul loc (28), în funcţie de indicele economiei şi societăţii informaţionale (DESI). Respectivul Indice Compozit integrează un set de indicatori relevanţi, structuraţi în jurul a cinci dimensiuni : 1) conectivitatea ; 2) capital uman ; 3) utilizarea internetului ; 4) integrarea tehnologiei digitale ; 5) servicii publice digitale. Cu toate că în Republica Moldova se intreprind numeroase masuri, în clasificările internaţionale ţara noastră nu se află printre economiile avansate în acest domeniu, iar nivelul şi viteza de dezvoltare a societăţii informaţionale nu corespund cerinţelor mediului internaţional actual, în care lumea devine tot mai ,,hiperconectată” şi mai digitizată. România şi Republica Moldova au declarat susţinerea fermă a priorităţilor Comisiei Europene deoarece digitalizarea este viitorul societăţilor şi al economiilor respective şi presupune un proces complex la care toţi trebuie să ne adaptăm. Obiectivul nostru este să stabilim cadrul necesar pentru ca cetăţenii şi companiile să aibă încredere în serviciile publice electronice şi să aibă acces la acestea de o manieră facilă şi permanentă. În acest fel, nu numai că vom îmbunătăţi serviciile şi vom reduce costurile, dar vom eficientiza procesele de lucru şi vom dezvolta o comunicare activă, transparentă şi eficientă între cetăţeni, întreprinderi şi autorităţile publice. Concluzii. Este deosebit de important ca companiile, precum şi cetăţenii din România şi Republica să aibă acces la infrastructuri de date şi la servicii bazate pe cloud computing deoarece acestea asigură competitivitatea în economia digitală. În egală măsură, este important ca accesul la infrastructurile de date să se facă în condiţiile unui nivel ridicat de securitate, de portabilitate a datelor şi de interoperabilitate.