At preschool and early school age, language acquires new values that allow the child to create complex relationships with adults and other children, to organize his mental activity, to accumulate information, to acquire social experience. With the help of language, systems are formed and organized in which knowledge is inte-grated, which also contributes to the formation of the personality of the student. Children with language disorders have the same basic need for growth and development, but they also have cer-tain specific, individualized needs. The actuality of the research on the main language disorders is also substantiated by the fact that from 9% to 30% of children of preschool and early school age are marked by lack of speech development. The research of language disorders is necessary not only for the prevention of these disorders, but also for the adoption of a scientific methodology in establishing the differential diagno-sis and ways of correction. Of particular importance for this purpose is the study and elaboration of a classification of language disorders that reflects all their varieties, their significant aspects. During the history of the development of speech therapy, researchers tended towards such a classification, but even at the present time the problem of classification remains one of the current problems not only of speech therapy, but also of other scientific disciplines concerned with the disorders of verbal activity. The complexity of the classification of language disorders is conditioned by a series of causes, the most important being insufficient study of the mechanisms of speech, as well as the non-coincidence of the opinions presented by different authors regarding the principles on the basis of which the classification must be presented.

La vârsta preșcolară și școlară timpurie, limba dobândește noi valori care îi permit copilului să creeze relații complexe cu adulții și alți copii, să-și organizeze activitatea mentală, să acumuleze informații, să dobândească experiență socială. Cu ajutorul limbajului se formează și se organizează sisteme în care se integrează cunoștințele, ceea ce contribuie și la formarea personalității elevului. Copiii cu tulburări de limbaj au aceeași nevoie de bază de creștere și dezvoltare, dar au și anumite nevoi specifice, individualizate. Actualitatea cercetării privind principalele tulburări de limbaj este fundamentată și de faptul că de la 9% la 30% dintre copiii de vârstă preșcolară și școlară timpurie sunt marcați de lipsa dezvoltării vorbirii. Cercetarea tulburărilor de limbaj este necesară nu numai pentru prevenirea acestor tulburări, ci și pentru adoptarea unei metodologii științifice în stabilirea diagnosticului diferențial și a modalităților de corectare. De o importanță deosebită în acest scop este studiul și elaborarea unei clasificări a tulburărilor de limbaj care să reflecte toate varietățile lor, aspectele lor semnificative. În istoria dezvoltării logopediei, cercetătorii au avut tendința către o astfel de clasificare, dar și în prezent problema clasificării rămâne una dintre problemele actuale nu numai ale logopediei, ci și ale altor discipline științifice preocupate de tulburări ale activității verbale. Complexitatea clasificării tulburărilor de limbaj este condiționată de o serie de cauze, cele mai importante fiind studiul insuficient al mecanismelor  vorbirii, precum și necoincidența opiniilor prezentate de diferiți autori cu privire la principiile de bază. dintre care trebuie prezentată clasificarea.