Văzut drept un concept clasic transdisciplinar, peisajul ca obiect de studiu a scos la iveală multiple faţete ale acestuia, făcând imposibilă definirea lui univocă și universală. Dacă un prim sens al peisajului este „Colț din natură care formează un tot estetic; priveliște”( DEX), atunci  utilizarea lui curentă la scară largă ca și peisaj cultural, peisaj mediatic, peisaj politic etc. este o realitate.  În secolul XX, odată cu dezvoltarea geografiei umane şi culturale, se pune accent şi pe dimensiunea socială şi culturală a peisajului, pe relaţia dintre societate şi mediul său de viaţă. Astfel, noțiunea de peisaj urban care inițial semnifica o specie de peisaj artistic a prins o nouă culoare din perspectiva antropologică, aspectul estetic al peisajului fiind integrat în dimensiunea lui identitară. Conform filosofului francez Henry Lefebvre, peisajul urban, privit ca spaţiu trăit, constituie un spaţiu al reprezentărilor, al acumulărilor de coduri şi semnificaţii în timp, fiind un spaţiu format din imagini şi simboluri care acompaniază locuitorii. Spaţiul trăit apare astfel ca unul social şi imaginativ, cuprinzând reprezentări fizice şi imaginaro - simbolice.   Dimensiunea estetică a peisajului urban ține în mare parte de aspectele vizuale ale orașului, de corespondența dintre funcție și formă a spațiilor urbane, de distribuția și compoziția acestora, pe când  caracterul identitar al unui spaţiu conferă peisajului urban valenţe unice de percepție și semnificație. Peisajul urban se află în permanentă schimbare, reprezentând un flux de sisteme și epoci întrețesute, osmoză de momente istorice comprimate într-un singur spațiu.  În cazul în care o formă urbană cuprinde un ansamblu comun de semnificaţii identitare, se poate vorbi de o imagine colectivă, un produs mental al comunităţii urbane. În această categorie, intră peisajele urbane tip emblemă, care prezintă un set de simboluri comune pentru o întreagă comunitate sau naţiune şi, uneori, chiar pentru comunitatea mondiala.  Referindu-ne la aspectele identitare și cele estetice, la sinergia dintre patrimoniul cultural și creativitatea contemporană vom realiza o analiză comparativă a două situri urbane emblematice ale Chișinăului, puncte de atracție pentru populația orașului - Grădina publică Stefan cel Mare, monument istoric și de patrimoniu, și Parcul Industrial Tracom, parc tehnologic și inovațional, bazat pe conceptul de  dezvoltare a ecosistemului antreprenorial pentru industria IT, spațiu identitar emergent. Pentru realizarea analizei vom utiliza metoda documentării și metoda  observaţiei.   Evoluția și reconfigurarea peisajului urban presupune integrarea diversității identitare și estetice a siturilor  și crearea unei imagini atractive a orașului atât pentru locuitorii săi cât și pentru turiști, contribuind la creșterea calității vieții, coeziunii sociale și dezvoltării sustenabile.