Stilul interpretativ unic, virtuoz-concertist a lui S. Lunchevici reprezintă o simbioză unică în care s-au sintetizat fructuos maniera interpretativă academică cu cea lăutărească. În prezentul articol, pentru prima dată este elaborată o analiză mai aprofundată a măiestriei interpretative a lui S. Lunchevici în calitate de violonist academic. Deosebitul stil interpretativ a maestrului S. Lunchevici s-a format nu doar având ca bază talentul cu care a fost înzestrat de la Dumnezeu dar și grație eforturilor profesorilor care au știut să-l valorifice la justa-i valoare. Cu adevărat, rolul personalității profesorului rămâne a fi hotărâtor întoate timpurile. În prezentul articol vom aduce un omagiu renumiților profesori care au pus bazele artei sale violonistice interpretative și care l-au ajutat să devină pe parcursul anilor un mare violonist. Studiile muzicale și le-a început la vârsta de cinci ani la școala particulară de muzică a lui Veaceslav Bulâciov — dirijor de cor, compozitor, pedagog și publicist rus, care în perioada anilor 1918–1951 și-a desfășurat activitatea la Chișinău. Cel dintâi învăţător, care, am putea spune că i-a pus vioara în mână, a fost Naum Vilic, în anul 1946, când Serghei a fost admis la studii la Școala medie muzicală E. Coca, având vârsta de 12 ani. Pe parcursul a cinci ani cât a studiat vioara cu N. Vilic, Serghei Lunchevici a înregistrat succese remarcabile, drept dovadă servind faptul că în luna aprilie a anului 1951 a fost selectat de Comitetul Central al Comsomolului Leninist din Moldova și a Direcției Cultură din cadrul Sovietului Miniștrilor a Republicii Sovietice Moldovenești la Moscova, întru participarea la Concursul Tinerilor Interpreți cu drept de a participa la Festivalul Tineretului Democrat din Berlin. În 1952 S. Lunchevici și-a început studiile la Conservatorul din Chișinău după ce a susținut cu succes probele de admitere. Pe parcursul anilor de studenție (1952–1957) maestrul a studiat vioara la eminentul pedagog „înzestrat cu har de la Dumnezeu” Iosif Dailis (1893–1984). Om de mare rafinament care și-a făcut studiile, pentru început la Colegiul din Chișinău în clasa reputatului profesor Vasilii Salin, care la rândul său a fost absolvent al Conservatorului din Petersburg, unde a studiat vioara cu renumitul violonist polonez Henry Wieniawski, ca mai apoi să-și solidifice studiile la Conservatorul din Bruxelles și cel din Geneva. Pentru S. Lunchevici I. Dailis a devenit mai mult decât profesor, am putea spune o adevărată figură de părinte. Sub îndrumarea sa maestrul a reușit să pătrundă toate tainele viorii dar în special a reușit să capete acea emitere deosebită a sunetului care l-a făcut celebru. I. Dailis a avut o viziune și un model propriu în ceea ce privea alegerea programului pentru fiecare examen. A considerat hotărâtor de a fundamenta repertoriul violonistic a lui S. Lunchevici cu lucrări ale compozitorilor clasici, drept dovadă servind faptul că i-a încredințat maestrului — care pe atunci studia la anul II — dificila misiune de a interpreta Concertul pentru vioară de L. Beethoven. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și datorită faptului că a avut marele privilegiu de a o avea în calitate de maestru de concert pe reputata pianistă Ghita Strahilevici. Vocaţia romantică a lui S. Lunchevici a găsit un teren fertil în lucrările pentru vioară a compozitorilor romantici, pătrunse de un pronunţat lirism, străbătute de motive folclorice puternice, beneficiind de un limbaj muzical colorat, fapt ce reclama interpretului un stil de mare rafinament. Măiestria interpretativă a violonistului S. Lunchevici a fost înalt apreciată la examenul de absolvire pentru care a pregătit următorul program: • J.S. Bach — Ciacona, • A. Haciaturean — Concert pentru vioară, p. II–III, • C. Saint-Saens — Introducție și Rondo Capriccioso, • S. Lobel-Vășcăuțan — Oleandra. În perioada studiilor la Conservatorul de Stat G. Musicescu, S. Lunchevici a participat la mai multe manifestări artistice de mare amploare: Primul festival republican al tineretului din Republica Moldova (1957) și Festivalul unional de la Moscova (1957), iar în ultimii doi ani de studiu a evoluat în grupul viorilor prime al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii de Stat. Amintindu-și despre profesorul său, S. Lunchevici a scris: „Cel mai srălucit ghid, călăuză în această viață a fost pentru mine I. Dailis. Iosif Dailis — elev a lui Salin, Vasilii Salin — elev a lui H. Wieniawski. Eu — elev a lui Dailis, aceasta denotă că sunt strănepotul violinist a lui H.Wieniawski… Vioara a unit secole”. Tradițiiile școlii academice de interpretare violonistică au servit drept fundament întru crearea stilului strălucit interpretativ a lui S. Lunchevici cu care fermeca ascultătorii pe parcursul vieții sale, evoluând în calitate de solist violonist al Orchestrei de muzică Fluieraș. Virtuozitatea, temperamentul și sunetul catifelat al viorii sale îi sunt caracteristice lui S. Lunchevici — violonistul, fiind înalt appreciate și de criticii muzicali ai acelor timpuri.