Indiferent de evoluţia muzicii şi oricât de departe nu ar ajunge ea în sensul experimentării, putem conştientiza o permanentă revenire la folclor. Compozitorii deseori simt necesitatea de a stopa vânătoarea noilor idei, îndreptându-și privirea spre sursa muzicală autentică — folclorul. Din punct de vedere structural, Folk, este alcătuită dintr-o introducere şi trei secţiuni, care împreună au menirea de a istorisi o excursie. Conţinutul muzical face aluzii la mai multe intonaţii şi ritmuri din folclorul românesc. Prima secţiune, în care se remarcă elemente caracteristice pentru Brâu, Horă-Bătută, Horă Lăutărească, Horă de Banat şi Şaer, este succedată de secţiunea a doua cu intonaţii de Doină imprimate în contextul tabloului pădurii şi de un material care aminteşte Hora mare, după care urmează repriza. Elementul central al acestei lucrări este secţiunea medie, contemplativă. Limbajul muzical îmbină atât intonaţii tradiţionale, cât şi armonii contemporane. De asemenea, este utilizat un procedeu polifonic de juxtapunere tematică, a Brâului şi Horei-Bătută. In linii mari, lucrarea Folk întruchipează coexistenţa tradiţionalului si contemporaneității.