Cercetările arheologice de salvare din anul 2018 în situl medieval din secolul al XIV-lea de la Costeşti-Gârlea s-au desfăşurat în perioade şi în zone diferite. O intervenţie de salvare a fost efectuată la începutul lunii iulie, pe un drum de ţară din partea de SE a cetăţii de pământ, într-o zonă necunoscută arheologic. Intervenţia a constat în cercetarea a trei morminte de înhumaţie parţial distruse, scoase la lumină de ploile torenţiale. Se evidenţiază mormântul 19 (Fig. 1), primul semnalat din cele trei, al cărui craniu, întors pe partea dreaptă, cu privirea spre S, se găsea în mijlocul drumului, într-un şanţ format de ploi. Restul scheletului, orientat pe direcţia V-E, se afla spre S de craniu, la adâncimea de cca 0,2 m de la suprafaţa solului. Groapa nu a putut fi sesizată. Pe laturanordică însă s-au păstrat urme de lemn putrezit provenit, probabil, de la un sicriu. Scheletul, cu lungimea totală de cca 1,5 m, era depus în decubit dorsal, cu mâinile aşezate pe bazin. Mormântul nu are inventar. Fig. 1. Mormântul 19 Fig. 2. Craniul văzut din plan lateral Fig. 3. Humerusuri plan lateral Fig. 4. Femure lateralScheletul este foarte bine conservat, fiind aproape complet, cu excepţia segmentului cefalic, care a suferit ample distrugeri postmortem la nivelul oaselor feţei (Fig. 2). Osemintele provin de la un adult de sex masculin, purtător de acondroplazie – cea mai frecventă formă de nanism, determinată de o mutaţie genetică a cromozomului 4, ce codifică un receptor al factorului de creştere fibroblastică. Boala are o incidenţă de 1/15.000 de nounăscuţi de ambele sexe. Cel mai frecvent mutaţia este de novo, fiind rezultatul unui accident mutaţional, dar poate fi şi o boală familială (în cca 10% din cazuri), transmisă de unul din părinţi (transmitere autozomal dominantă). Acondroplazia este o formă de nanism disproporţionat, dizarmonic, caracterizat prin oprirea creşterii oaselor membrelor (superioare şi inferioare), în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor craniului şi centurilor (scapulară şi pelviană). Din punct de vedere fenotipic, individul din mormântul 19 de la Costeşti-Gârlea avea membrele foarte scurte (Fig. 3, 4), disproporţionate faţă de restul corpului şi, probabil, prezenta o serie de modificări dimensionale ale oaselor faciale (brahicranie, frunte înaltă, eminenţe frontale accentuate). Statura scheletică a acestuia era foarte mică (sub 140 cm). Nanismul dizarmonic se asociază, de cele mai multe ori, cu tulburări ale staticii vertebrale, hipotonie şi laxitate ligamentară în perioada copilăriei şi poate determina deformaţii scheletice moderate, hiperlordoză sau genu varum.