Evoluţia cercetărilor în paleontologia vertebratelor a impus şi impune în permanenţă aplicarea unor metode noi de cercetare aresturilor fosile. Este vorba de acele segmente ale scheletului care au suferit o serie de influenţe ale factorilor de paleomediu, aşa cum este dentiţia, aspect care ne trimite către analiza nutrienţilor, deci a hranei. În general vorbind, nevoile de hrana ale animalelor înregistrează schimbări nu numai în decursul unui an, ci şi în decursul existentei lor. Este evident ca iarna nevoile de hrana sunt mai mari decât vara, dar ele sunt crescute si in timpul toamnei. Iarna, consumul energetic este mult mai mare, ceea ce determina si un consum ridicat de hrana. In decursul vieţii, nevoile de hrana se diferenţiază pe vârste si pe sexe. Cercetările efectuate au relevat, în primul rând la erbivore, o oarecare dependenta de numărul de specii de plante ce stau la dispoziţie spre consum. Hrana reprezintă una dintre cele mai importante legături dintre mediul înconjurător şi organism. Astfel, ea reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori din ecologie. Acest lucru este valabil mai ales pentru mamifere, deoarece toată energia necesară pentru a-şi menţine metabolismul ridicat, este extrasă din alimente (Karasov et al. 1986). Pentru mărunţirea hranei, în cazul mamiferelor se utilizează dinţii. Dinţii reprezintă unelte mecanice eficiente utilizate pentru a sparge particulele de alimente pentru ingestie şi, ulterior, pentru digestie (Fortelius, 1985; Prinz & Lucas 1997; Fritz et al. 2009). Adaptarea dentară pentru îmbunătăţirea extracţiei eficiente a nutrienţilor este considerată cea mai bună reflecţie a evoluţiei mamiferelor (Ungar et al., 2010; Guy et al. 2013). Fig. 1. Microuzura dentară studiată prin metoda microscopului confocal Această metodă non-invazivă reprezintă cea mai puţin costisitoare metodă acceptată la nivel internaţional ce ne poate arăta regimul trofic aferent individului, particularitatea inter-ecologică, dar şi adaptările morfologice ale animalelor la schimbările climatice şi de mediu înconjurător (Fig. 1).