Complexele metalice rămân o resursă importantă pentru generarea diversității chimice în căutarea de noi agenți terapeutici și de diagnostic, în special ce ține de dezvoltarea medicamentelor anticancer. Important e că complecșii cu gradul de oxidare +3 joacă un rol tot mai semnificativ în dezvoltarea microbienilor, caracteristic acest lucru fiind pentru cei ce denotă în special prezența cationului complex [Co(NH3)6]3+ care implică liganzi cu atomii donori N, S și O și pot servi drept modele potențiale pentru sistemele biologice [1,2]. În ultimii câțiva ani, analiza structurilor cristaline moleculare folosind instrumente bazate pe suprafețele Hirshfeld (HS) [3] a câștigat rapid popularitate, în ceea ce privește identificarea cantitativă și calitativă a interacțiunilor intermoleculare electrostatice, și în special coordinarea prin intermediul legăturilor de hidrogen, ce contribuie la formarea sistemelor metal-organice cu activitate antibacteriană împotriva E. Coli, Y. Enterocolitica, B. Magaterium, B. Subtilis și altele [1,2]. Acest studiu investighează rolul acizilor organici și a cationului complex de hexaamina cobalt(III) care sunt constituienți ai compușilor noi de Co(III) cu acidul 4-sulfobenzoic. A fost sintetizată și caracterizată o nouă serie de compuși multi-componenți care conțin cationul complex [Co(NH3)6]3+ obținuți la interacțiunea cu ligandul acidul 4-sulfobenzoic (H2sb): [Co(NH3)6]Cl(sb)·4H2O (I), [Co(NH3)6]2(sb)3·0.75EtOH·2.5H2O (II) și {K2[Co(NH3)6]Cl(sb)2}n (III). Pentru a investiga natura și contribuțiile cantitative ale interacțiunilor intermoleculare în ansamblarea cristalină a complecșilor de coordinare obținuți (I-III) ce conțin cationul complex [Co(NH3)6]3+ și anionul sb2- sunt posibile de distins prin compararea suprafețelor Hirshfeld și a graficelor de amprentă bidimensionale (2D) [4] (Figura 1) generate de CrystalExplorer17.5 [5]. Diagramele obținute arată modul în care analiza graficului amprentelor digitale poate fi utilizată pentru a identifica modelele asociate cu interacțiuni specifice (N⋯H, Cl⋯H, C⋯O, O⋯H etc.). Cu toate acestea, se pot obține mai multe informații chimice prin maparea doar a acelor pete de suprafață care contribuie la anumite modele, iar potențialul electrostatic este folosit pentru a ilustra posibilitățile oferite de acest instrument. Pentru contactele specificate există regiuni electropozitive (albastre) și electronegative (roșii) clar identificabile care sunt electrostatic complementare.Fig. 1. Structura (a), suprafețele Hirshfeld dnorm (b) și indicele de formă (c) pentru I-III. I II III Fig.2. Graficele de amprentă bidimensionale (2D) și contribuțiile procentuale ale suprafațelor HS ale diferitor contacte intermoleculare apropiate pentru compușii obținuți I-III. Din analiza graficelor de amprentă se deduce că o contribuție majoră a HS provine din două tipuri evidențiate de contacte H⋯H și O⋯H cu valorile în intervalele 10% – 34%, și respectiv 28,9% - 49,2%, urmate de cele Cl⋯H 0 - 12,9%, care confirmă dominanța legăturilor de hidrogen. În Figura 2 este dat procentajul pentru principalele contacte din cristalele compușilor I-III, ce permit evidențierea importanței lor la construcția diferitelor arhitecturi cristaline supramoleculare. În plus, se propun noi sarcini care sunt derivate din densitatea de electroni polarizați a componentelor din cristalele compușilor noi pentru a descrie interacțiunile lor electrostatice în sistemele biologice.