Masa gazoasă care se află în jurul planetei noastre, formată din mai multe straturi, poartă numele de atmosferă. Prin poluarea aerului se subînțelege degajarea de substanțe poluante în aer, care sunt dăunătoare atât sănătății umane, cât și pentru planetă în sens larg. În fiecare an, mor milioane de oameni din cauza acestei probleme, iar cei mai mulți oameni, în special cei care locuiesc în țările în curs de dezvoltare, respiră un aer care întrece limitele considerate normale pentru nivelurile de poluare. De aceea, autoritățile caută să reglementeze și să controleze emisiile de poluanți în aer prin intermediul legislației de mediu și a măsurilor adecvate. Din nefericire, poluarea este prezentă în numeroase părți ale globului, iar agenții poluanți circulă cu ușurință pe distanțe mari. Din punct de vedere chimic, atmosfera constituie un reactor redox de tip deschis, în care ajung în mod regulat substanțe gazoase, lichide și solide de origine naturală și antropogenă, care sunt considerate poluanți primari. Cele mai importante surse de poluare naturală a atmosferei sunt erupțiile vulcanice și altele. Sursele antropice de poluare cuprind industriile energetice, chimice și de prelucrare, mineritul, mijloacele de transport (auto, feroviar, fluvial și aerian), defrișările, înălzirea locuințelor cu lemn și cărbune, agricultura etc [1]. După ce ajung în aer, poluanții sunt supuși unor procese de transformare chimică cu implicarea componentelor redox din troposferă - oxigen, peroxid de hidrogen și radicali liberi ca specii active. Efectele poluării sunt dăunătoare formând în atmosferă anumite fenomene, unul din acestea este ploile acide. Ploaia acidă are loc atunci când în atmosferă pătrund gaze (oxizi de azot, oxizi de sulf etc.) care se amestecă cu picăturile de apă. Ploile acide au efecte distrugătoare afectând orice ne înconjoară. Ploile acide au efecte negative asupra sănătății și vieții oamenilor, cauzând anumite boli, dintre care respiratorii (astm, bronșită, emfizem), oculare și cutanate și în mod indirect, prin consumul de alimente contaminate, boli digestive și ale sistemului nervos. Solul este unul dintre cei mai importanți factori ecologici. Ploile acide duc la acidificarea solului, ceea ce crește schimbul de ioni de hidrogen și nutrienți, cum ar fi potasiul (K), magneziul (Mg) și calciul (Ca) din sol. Acești cationi sunt eliberați în sol și se pot scurge rapid în soluția solului împreună cu sulfatul rezultat din aportul acid. Copacii pot fi deteriorați de ploile acide chiar dacă solul este bine protejat. Pădurile din regiunile montane înalte sunt adesea expuse la cantități mai mari de acid decât alte păduri, deoarece tind să fie înconjurate de nori acizi și de ceață, care sunt mai acide decât ploaia. Ploile acide afectează într-o oarecare măsură și lumea acvatică. Anumite substanțe chimice se găsesc sub formă de particule uscate în aer, în timp ce altele intră în lacuri sub formă de particule umede, cum ar fi ploaia, zăpada, poleiul, ceața. Ploaia acidă care cade pe sol îndepărtează nutrienții din sol și transportă în lacuri metalele toxice emise din sol, făcând ca corpurile de apă să devină acide. În mod normal, râurile și lacurile prezintă semne clare de acidificare, deoarece acestea au mai puține perspective de a tampona aporturile acide decât solurile și plantele [2]. Toate componentele ecosistemului acvatic sunt afectate de ploile acide, indiferent dacă este vorba de fitoplancton, amfibieni, nevertebrate sau ihtiofaună. Ploaia acidă nu afectează doar lumea vie, însă distruge și monumente arhitecturale de importanță mondială. Marmura durabilă, care este un amestec de oxid de calciu (CaO) și dioxid de carbon (CO2), reacționează cu acidul sulfuric și se transformă în gips (CaSO4). Modificările de temperatură, vântul și ploile torențiale distrug acest material moale. Nu există soluții pentru stoparea efectelor generate de cauze naturale, doar în ceea ce privește incendiile de pădure, acestea pot fi localizate și stinse. Deși nu poate fi stopată complet apariția ploilor acide, aceasta poate fi redusă prin anumite căi de soluționare și anume pentru cauzele antropice, fiindcă cu cele naturale omul nu poate lupta. Pentru a soluționa acestă problemă, este nevoie de măsuri practice de prevenire, reducere sau eliminarea proceselor antropice de poluare a aerului la nivel global, regional și local.