Politica penală actuală în domeniul prevenirii traficului de droguri se află în strânsă consonanţă şi este strict direcţionată de standardele normative prescrise în convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, potrivit art.36 alin.(1) al Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 30.03.61: „Sub rezerva dispoziţiilor sale constituţionale, fiecare parte va adopta măsurile necesare, pentru ca cultura, producţia, fabricaţia, extracţia, prepararea, deţinerea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, procurarea, vânzarea, livrarea, indiferent sub ce formă, mijlocirea, trimiterea, expedierea prin tranzit, transportul, importul şi exportul stupefiantelor, care nu sunt conforme cu dispoziţiile prezentei convenţii, sau orice alt act care, după avizul părţii amintite, ar fi contrariu dispoziţiilor prezentei Convenţii, să constituie infracţiuni, pasibile de pedeapsă dacă s-au comis în mod intenţionat ...” [1, p.128]. În acelaşi sens, în conformitate art.3 alin.(1) al Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 20.12.88: „Fiecare parte adoptă măsurile necesare pentru a stabili caracterul de infracţiuni penale, în conformitate cu dreptul său intern, atunci când actul a fost comis intenţionat: a) i) producţiei, fabricaţiei, extracţiei, preparării, ofertei, punerii în vânzare, distribuirii, vânzării, livrării în orice condiţii, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope, încălcându-se dispoziţiile Convenţiei din 1961, Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată sau Convenţiei din 1971; ii) culturii macului (opiaceu), coca sau plantei de cannabis, în scopul producerii de stupefiante, încălcându-se dispoziţiile Convenţiei din 1961 şi Convenţiei din 1961 cum apare ea modificată; iii) deţinerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanţe psihotrope ...” [1, p.214]. Reieşind din imperativele] normative internaţionale menţionate şi din obligaţiile ce decurg din acestea, legiuitorul autohton a stabilit un cadru normativpenal bine definit, în măsură să acopere multiplele forme de activităţi infracţionale pe care le implică traficul de droguri, urmărindu-se în acest mod, pe de o parte, protejarea sănătăţii publice, iar pe de altă parte, preîntâmpinarea săvârşirii unor asemenea fapte. Preocuparea legiuitorul autohton de a da expresie unei individualizări legale pentru faptele ce privesc traficului ilicit de droguri derivă din soluţia incriminării distincte a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor săvârşite cu scop de înstrăinare (art.217 CP), faţă de cea comisă în realizarea unui asemenea scop (art.2171 CP). Cu referinţă la fapta penală ce formează obiectul preocupărilor noastre este de menţionat că în limitele normative fixate în art.217 CP, legiuitorul incriminează două variante-tip ale infracţiunii de circulaţie ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor. Prima variantă tip instituie răspunderea penală pentru fapta de circulaţie ilegală a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, iar cea de a doua – circulaţia ilegală propriu-zisă a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analogelor lor. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunilor examinate este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la ocrotirea sănătăţii publice, a cărei asigurare implică circulaţia în condiţii de legalitate a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analogelor lor (art.217 alin.(2) CP) sau a plantelor care le conţin (art.217 alin.(1) CP). După cum putem lesne sesiza, ambele variante normative ale infracţiunii atentează la aceiaşi valoare socială, fiind diferită entitatea materială ce evaluează ca premisă şi condiţionează delimitarea pe orizontală a relaţiilor sociale privitoare la sănătatea populaţiei. Obiectul material al infracţiunii descrise la art.217 alin.(1) CP este reprezentat de plantele care conţin substanţe narcotice sau psihotrope. Potrivit Hotărârii Guvernului (în continuare HG) Privind aprobarea Listei substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora nr.79 din 23.01.2006 din categoria acestora fac parte: plantele care nu cresc pe teritoriul Moldovei din cauza condiţiilor climaterice şi care sunt interzise pentru cultivare pe teritoriul Moldovei (planta coca şi kat); plantele care cresc pe teritoriul Moldovei şi sunt interzise pentru cultivare pe teritoriul Moldovei sau necesită autorizaţie specială (planata de cânepă şi mac); plantele ce conţin precursori şi nu cresc pe teritoriul Moldovei din cauza condiţiilor climaterice şi care sunt interzise pentru cultivare pe teritoriul Moldovei sau necesită autorizaţie specială (planta de efedră) [2]. Pentru existenţa infracţiunii descrise la art.217 alin.(1) CP este necesar ca cantitatea plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope să fie în proporţii mari, stabilită în funcţie de numărul acestora. Se consideră că fapta este comisă în cantităţi mari atunci când numărul plantelor ce au fost depistate în circulaţia ilegală depăşesc cantităţile mici până la cantităţile maxime indicate în tabelul cantităţilor mari din HG nr.79 din 23.01.2006 (de la 51 până la 150 de plante pentru mac, de la 3 până la 30 de plante pentru cânepă etc.). Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(2) CP este reprezentat de substanţele narcotice, psihotrope sau analoagele lor. În corespundere cu art.1341 alin.(1): „Prin substanţă narcotică sau psihotropă se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică şi preparatul conţinând o astfel de substanţă, care provoacă dereglări psihice şi dependenţă fizică la consumul lor abuziv”. Calitatea de substanţă narcotică sau psihotropă se stabileşte prin expertiză medico-legală conform Listei stabile prin HG nr.79 din 23.01.2006. În speţă, instanţa superioară a constat lipsa obiectului material al infracţiunii datorită absenţei calităţii de substanţă narcotică, psihotropă sau analog a acestora; sentinţa a fost casată cu clasarea cauzei din motivul că, deşi substanţa ce a fost obiect al desfacerii şi păstrării este substanţă toxică, ea nu este inclusă în lista acestora, aprobată de Comitetul Permanent de Control asupra drogurilor al Republicii Moldova şi Convenţiei internaţionale” [3, p.343]. Noţiunea de analog al substanţelor narcotice sau psihotrope este statuată la art.1341 alin.(2) CP: „Prin analog al substanţei narcotice sau psihotrope se înţelege substanţa care, conform componenţei sale şi efectului pe care îl produce, se asimilează cu substanţa narcotică sau psihotropă”. Din această dispoziţie definitorie rezultă că legiuitorul stabileşte două trăsături esenţiale, cu caracter cumulativ, în baza cărora o substanţă poate fi declarată ca analog al unei substanţe narcotice sau psihotrope: 1) asimilarea după compoziţia chimică cu o substanţă narcotică sau psihotropă; 2) asimilarea după efect cu o asemenea substanţă. O interpretare similară celei evocate este promovată şi în doctrina penală rusă de referinţă [4, p.647]. Pentru existenţa infracţiunii în varianta descrisă la art.217 alin.(2) CP este necesar ca cantitatea substanţelor narcotice sau psihotrope sau a analoagelor lor să fie în proporţii mari. Proporţiile mari a substanţelor narcotice sau psihotrope depistate în circulaţie ilegală, se consideră cantităţile ce depăşesc cantităţile mici până la cantităţile maxime indicate în tabelul cantităţilor mari stabilit prin HG nr.79 din 23.0.2006. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.217 alin.(1) CP poate fi realizată prin patru acţiuni alternative: semănarea, cultivarea, preluarea sau utilizarea plantelor ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope. Acţiunea de semănare presupune punerea în pământ a seminţei necesare creşterii unei culturi care conţine substanţe narcotice sau psihotrope, fie plantarea lor, adică introducerea în pământ a unor răsaduri, astfel încât acestea să prindă rădăcini şi să se dezvolte. Infracţiunea se consideră consumată din momentul însămânţării sau răsădirii plantelor ce conţin substanţele narcotice sau psihotrope, indiferent dacă au ajuns la etapa de creştere care să permită culegerea lor. Potrivit pct.1), Capitolul I al HG privind aprobarea Regulamentului cu privire la reglementarea activităţilor de cultivare a plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope nr.1382 din 08.12.2006, termenul de cultivare este definit ca fiind „(...) ansamblul lucrărilor ce ţin de semănatul, producerea, culegerea, prelucrarea, păstrarea şi utilizarea culturilor folosite la producerea substanţelor narcotice şi/sau a substanţelor psihotrope” [5]. Dat fiind faptul că legiuitorul incriminează distinct acţiunile menţionate, textul incriminator al art.217 alin.(1) CP conferă acţiunii de cultivare o semnificaţie mai restrânsă, reducând-o la activitatea de asigurare a condiţiilor necesare creşterii plantelor care conţin substanţe narcotice sau psihotrope (irigarea, plevirea, introducerea de îngrăşăminte etc.) precum şi recoltarea acestora. Prelucrarea presupune acţiunea de modificare a plantelor vizate (uscarea, curăţarea de impurităţi etc.). Dacă actele de prelucrare sunt orientate spre obţinerea propriu-zisă a substanţelor narcotice sau psihotrope fapta va fi calificată în baza art.217 alin.(2) CP. Este notabilă în acest sens soluţia promovată de instanţa superioară de judecată, care a statuat că: „Paiele de mac materie uscată formează obiect material al infracţiunii prevăzute de art.217 alin.(2) CP” [6]. Utilizarea plantelor ce conţin substanţe narcotice sau psihotrope presupune folosirea acestora în diferite scopuri cum ar fi producerea preparatelor de panificaţie, producerea medicamentelor etc. Latura obiectivă a infracţiunii incriminate de art.217 alin.(2) CP se exprimă prin acţiunile alternative de producere, preparare, experimentare, extragere, prelucrare, transformare, procurare, păstrare, expediere sau transportare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor. Convenţia din 30.03.61 la art.1 lit.t) defineşte termenul producţie ca fiind „(...) operaţiunea care constă din culegerea opiului, a frunzei de coca, a cannabisului şi a răşinei de cannabis din plantele care le produc” [1, p.214]. Plecând de la textul Convenţiei acţiunea de producere presupune activitatea realizată în vederea obţinerii din plante vegetale a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor. Acţiunea de producere se consideră consumată din momentul în care substanţele menţionate sunt gata pentru consum, fiind susceptibile de a produce efectele ce le caracterizează. Acţiunea de preparare nu este definită în Convenţia din 30.03.61 calitate de „verbum regens”, în sensul de activitatea infracţională legată de traficul de droguri. La art.1 lit.s), Convenţia, însă, interpretează termenul de preparat ca fiind “(…) un amestec solid sau lichid conţinând un stupefiant” [1, p.214]. Plecând de la ideea că preparatul constituie o finalitate firească a unei activităţi orientat spre obţinerea unui produs nou din unul sau mai multe materiale, considerăm că acţiunea de preparare dă expresie procesului de combinare chimică a diferitor substanţe în finalul căruia sunt obţinute substanţele narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora. Săvârşită prin modalitatea producerii sau preparării substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, infracţiunea analizată se poate înfăţişa sub forma unei infracţiuni prelungite. În acest sens s-a pronunţat şi instanţa superioară: “Fabricarea de câteva ori a unor substanţe narcotice dintr-un singur lot de materie primă reprezintă un şir de acţiuni criminale identice cuprinse în intenţia unică a inculpatului şi constituie o singură infracţiune – o infracţiune prelungită” [7]. Acţiunea de experimentare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor presupune efectuarea, de regulă, în condiţii de laborator a unor noi experienţe legate de dozarea, de combinarea sau de încercarea acestora. În acest caz infracţiunea se consideră consumată din momentul realizării actelor de experimentare, indiferent dacă în urma realizării acestora au fost sau nu obţinute careva substanţe narcotice sau psihotrope. Extragerea este acţiunea de scoatere, de separare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor din plante sau din materiale care le conţin. Prin prelucrare a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor se are în vedere schimbarea calităţilor iniţiale de consumare acestora, în vederea sporirii sau modificării în alt mod a efectelor specifice pe care le produce (rafinarea, curăţarea de impurităţi, sporirea concentraţiei etc.). Transformarea reprezintă o acţiune similară prelucrării săvârşită în vederea modificării structurii chimice sau eventual a formei substanţelor narcotice sau psihotrope (din stare lichidă în starea solidă, din formă granulată în praf etc.). Acţiunea de prelucrare şi transformare se consideră consumată din momentul în care făptuitorul a obţinut preparatul final în starea dorită de către acesta. Prin procurare se are în vedere săvârşirea unei acţiuni prin care făptuitorul intră în posesia substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora. Procurarea poate fi rezultatul cumpărării, schimbului pe alte bunuri, luării cu împrumut, însuşirii substanţelor narcotice găsite etc. Potrivit pct.3) al Hotărârii Plenului CSJ a Republicii Moldova din 27.03.1997, nr.12 Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternice şi toxice “(…) infracţiunea se consideră consumată din momentul trecerii substanţelor narcotice în posesia celui vinovat” [8, p.275]. Păstrarea substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor presupune posesia faptică a acestora de către subiect (asupra sa, în încăperi, locuri special adaptate, mijloace de transport etc.). Va exista infracţiune şi atunci când făptuitorului i-au fost conferite aceste substanţe pentru depozitare temporară. Prin Hotărârea Plenului, menţionată supra, pe bună dreptate, s-a statuat: „Răspunderea pentru păstrare survine indiferent de durata ei” [8, p.275]. Astfel, în această modalitate, infracţiunea are un caracter continuu consumându-se din momentul încetării activităţii infracţionale sau datorită survenirii unor evenimente care împiedică această activitate (art.29 alin.(2) CP). Transportarea de substanţe narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora presupune permutarea lor dintr-un loc în altul cu utilizarea oricăror mijloace de transport (terestru, aerian, maritim, naval etc.). În cazul transportării substanţelor consemnate este necesar ca activitatea infracţională să se deruleze în limitele teritoriale ale Republicii Moldova. Dacă prin transportare are loc introducerea sau scoaterea substanţelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, atunci fapta urmează a fi încadrată în baza art.248 alin.(2) CP; când transportarea peste frontiera vamală a substanţelor narcotice sau psihotrope a fost precedată de săvârşirea altor acţiuni, care implică circulaţia ilegală (procurarea, transformarea etc.), acţiunile făptuitorului urmează a fi încadrate în baza unui concurs real de infracţiuni: art.217 şi art.248 alin.(2) CP. Expedierea este acţiunea de trimitere prin poştă, bagaj, cu ajutorul transportului, animalelor sau prin intermediul unor persoane (curieri) a substanţelor narcotice, psihotrope sau a substanţelor analoage, fără participarea directă a expeditorului. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care persoana a trimis respectiva substanţă, indiferent de faptul dacă a ajuns sau nu la locul de destinaţie. Faptele incriminate la art.217 alin.(1) şi (2) CP au o componenţă formală, considerându-se consumate din momentul săvârşirii uneia dintre acţiunile alternative examinate. Dacă făptuitorul, sub imperiul unei singure intenţii şi întru urmărirea unui scop, săvârşeşte mai multe dintre acţiunile menţionate acesta va tras la răspundere după regulile unităţii infracţionale. Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar ca acţiunile incriminate la art.217 alin.(1) şi alin.(2) CP să aibă un caracter ilegal, adică să fie realizate fără autorizaţia pentru activităţi cu substanţe narcotice sau psihotrope eliberată, în condiţiile prevăzute de lege de către Comitetul de control permanent asupra drogurilor al Republicii Moldova. Latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute la art.27 alin.(1) şi (2) se exprimă prin intenţie directă, făptuitorul îşi dă seama că săvârşeşte ilegal acţiuni legate de circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor ori a plantelor care le conţin şi doreşte comiterea acestora. Pentru existenţa infracţiunilor vizate este necesar ca făptuitorul să acţioneze fără scop de înstrăinare a plantelor sau a substanţelor vizate. Fapta poate fi comisă în scopul consumării, utilizării substanţelor narcotice sau psihotrope în sfera industrială, alimentară, medicală, farmaceutică etc. Pentru existenţa infracţiunii în forma prevăzută de art.217 alin.(1) CP nu este obligatoriu ca subiectul să acţioneze cu scopul producerii substanţelor narcotice sau psihotrope din plantele care le conţin. Subiect poate fi atât persoana fizică, cât şi persoana juridică. În ipoteza persoanei fizice este necesar ca subiectul infracţiunii să fie o persoană responsabilă, cu vârsta de 16 ani. Pentru agravanta prevăzută la art.217 alin.(4) lit.b) CP persoana poate fi supusă răspunderii penale de la vârsta de 14 ani. În ipoteza formei agravante prevăzute la art.217 alin.(3) lit.b) CP, săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane, este necesar ca măcar două dintre persoanele participante la săvârşirea infracţiunii să posede semnele subiectului infracţiunii (condiţia de vârstă şi responsabilitate) şi să execute, în baza unei intenţii comune integral sau parţial latura obiectivă a infracţiunii. Pentru agravanta prevăzută de art.217 alin.(3) lit.b1 ) CP, comiterea faptei de o persoană care a împlinit vârsta de 18 ani cu atragerea minorilor, este necesar ca subiectul să fi atins vârsta de 18 ani şi să fi săvârşit acţiuni orientate spre atragerea unei persoane minore la comiterea infracţiunii analizate. Activitatea de atragere presupune influenţarea voinţei persoanei minore prin diferite acţiuni (convingere, promisiune unei recompense, arătarea avantajelor practicării unei asemenea, adresarea de rugăminţi, constrângere fizică sau psihică etc.), astfel încât aceasta să comită infracţiunea de rând cu persoana majoră. Nu are relevanţă dacă ulterior persoana minoră a participat efectiv cu persoana în vârstă de 18 ani la comiterea infracţiunii prevăzute de art.217 CP. Fapta prevăzută de art.217 alin.(3) lit.f) CP nu necesită o încadrare suplimentară în baza art.208 CP. Reieşind din prevederile Anexei Legii nr.382 din.06.05.1999 cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor [9] calitatea de substanţe narcotice, psihotrope sau analoage a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă (art.217 alin.(3) lit.d CP) se stabileşte în baza a două criterii: 1) medical, prezenţa unui pericol deosebit pentru sănătatea omorului generat de consumul lor abuziv; 2) juridic, prevederea lor în Lista cu nr.1 a Convenţiei unice asupra drogurilor din 1961 şi a Convenţiei asupra substanţelor psihotrope din 1971. În cazul semnului circumstanţial „cu folosirea situaţiei de serviciu” (art.217 alin.(3) lit.d) subiect poate o persoană cu funcţie de răspundere (art.123 CP) sau o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau nestatală (art.124 CP). Pentru existenţa agravantei este necesar la săvârşirea faptei subiectul să fac uz de situaţia sa de serviciu, adică să comită o acţiune sau inacţiune care face parte din sfera atribuţiilor funcţionale contrar intereselor de serviciu. În ipoteza agravantei analizate se exclude posibilitatea încadrării faptei în baza unui concurs ideal de infracţiuni cu referire la art.327 şi 335 CP. În ipoteza agravantei prevăzute la art.217 alin.(3) lit.e) CP locul de săvârşire a faptei devine un semn circumstanţial obligatoriu, fiind necesar ca aceasta să fie săvârşită pe teritoriul instituţiilor de învăţământ, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora. Prin loc de agrement se are în vedere locul de utilitate publică sau un alt loc în care se desfăşoară anumite acţiuni sociale, culturale, educative sau de altă natură la care participă mai multe persoane. În temeiul art.217 alin.(4) CP este dozată răspunderea penală pentru săvârşirea faptei în proporţii deosebit de mari. Cantităţile deosebit de mari de substanţe narcotice sau psihotrope, psihotrope şi precursori, care au fost depistate în circulaţie ilegală, se consideră cantităţile ce depăşesc cantităţile mari indicate în HG nr.79 din 23.0.2006.