În prezentul studiu este examinată participația nereușită. Se arată că participația nereușită nu este participație penală, deoarece lipsește, ca atare, acea cooperare conștientă și volitivă între participanți. Sunt identificate trăsăturile sale caracteristice. Sunt analizate formele participației nereușite: organizarea nereușită, instigarea nereușită și complicitatea nereușită. O parte din studiu este axată pe particularitățile calificării juridico-penale a conduitei cvasi-organizatorului, cvasiinstigatorului și cvasi-complicelui în corespundere cu legea penală în ipoteza unei participații nereușite. Se ajunge la concluzia că în cazul participației nereușite acțiunile cvasi-participanților mijlociți trebuie apreciate drept pregătire la infracțiune. Aceeași regulă de calificare trebuie urmărită în ipoteza instigării neizbutite.

The present study examines the unsuccessful participation. It is shown that unsuccessful participation is not criminal participation because, as such, that conscious and volitional cooperation between the participants is lacking. Its characteristic features are identified. The forms of unsuccessful participation are analyzed: unsuccessful organizing, unsuccessful instigation and unsuccessful complicity. Part of the study is focused on the peculiarities of the legal-criminal qualification of the conduct of the quasi-organizer, quasi-instigator and quasi-accomplice in accordance with the criminal law in the case of an unsuccessful participation. It is concluded that in the case of unsuccessful participation, the actions of the intermediary quasi-participants must be assessed as preparation for the crime. The same qualifying rule must be followed in the case of unfulfilled incitement.