Evoluția ştiinţei şi tehnicii în toate domeniile de activitate a omului şi accelerarea continuă a ritmului de viaţă a acestuia în secolul XXI constituie imperativul adaptării continue a obiectivelor şcolii, a conţinutului, formelor şi metodelor de învăţământ etc. Aceste schimbări radicale influenţează elevii schimbându-le atitudinea, făcându-i mai activi, mai conştienți și mai responsabili de succesul lor școlar. Un impact deosebit pentru elevîl are motivația secundară care îi ajută să se integreze în mediul social, motivaţie intrinsecă când copilul învață fiind singur convins de necesitatea asimilării cunoștințelor și motivația extrinsecă atunci când elevul învață pentru notă. După locul pe care-l ocupă motivaţia în organizarea activităţii de învăţare se mai disting: motivele stimulatorii (lauda, încurajarea, aprecierea obiectivă, respectul opiniei); motive inhibitive (situaţii contradictorii, teama de notă, pedeapsa, indiferenţa, monotonia); motive adaptive şi dezadaptive. Motivaţia fiind legată de trebuinţele imediate ale elevilor fac ca cercetătorii să distingă: motivația cognitivă, motivația afectivă, motivația pozitivă și motivația negativă.

The evolution of science and technology in all areas of human activity in the 21st century is the imperative of continuous adaptation of school objectives of the content forms and methods of education. In this context we note the need to increase the level of motivated involvement of the student in streamlining the instructive-educational process. A special impact for the student in this sense it has the secondary motivation that becomes strongly personalized. According to the place that the motivation occupies in organizing the learning activity are distinguished: intrinsic motivation, extensive motivation, stimulating reasons, inhibitory motives, adaptive and maladaptive reasons. The motivation is related to the immediate needs of the students they made the researchers distinguish: cognitive motivation, emotional motivation and positive motivation.