Premisele pentru fondarea instituțiilor muzicale locale sunt create la începutul secolului XIX-lea, acesta fiind simbol de renaştere naţională şi culturală cu deschidere spre Occident. Concomitent se fondează noi instituții de învățământ cu profil muzical-artistic, care sporesc simțitor interesul pentru studierea pianului. Totodată, viaţa muzicală din Basarabia se intensifică datorită activităţii artistice a unor muzicieni-profesionişti cu studii la conservatoarele din Rusia şi Europa occidentală, creându-se standarde de educație muzicală și de măiestrie interpretativă, cu impact semnificativ asupra pregătirii profesionale a pianiştilor. La confluenţa secolelor XIX–XX, când arta sonoră, inclusiv cea de pian, își caută drumul spre afirmare, dintre profesorii notorii din ţinuturile basarabene erau foarte apreciaţi pianiştii Antonina Stadniţki, de asemenea succesorul lui Leopold Godowsky în cadrul Şcolii măiestriei artei pianistice pe lângă Academia de Muzică din Viena, Iuliu Guz, dar şi numeroşi artişti, care au atins culmi profesioniste importante. În anul 1891, la Chişinău, M. Voloşinovskaia, care studiase la Viena, a deschis o şcoală particulară. Iar mai târziu – o şcoală de muzică, accesibilă pentru toate păturile populaţiei, a fost deschisă în anul 1898 la inițiativa lui Vasile Gutor, născut la Chişinău, absolvent al Conservatorului din SanktPetersburg. Primele şcoli de muzică apărute în stânga Prutului, s-au afirmat nu doar prin arta componistică, ci şi prin cea interpretativă şi pedagogică, alături de renumitele şcoli pianistice, vieneză, a lui C. Czerny, şi cea londoneză a lui M. Clementi, dar și de școlile din Franţa (Paris) și Germania (Berlin şi Leipzig), care, deveniseră centre importante ale înnoirii muzicii pianistice şi, totodată, puncte de atracţie pentru numeroşii pianişti-peregrini, care ce veneau să-și facă stagiile în instituțiile respective, unde ulterior au mers și absolvenți din Basarabia.