Sistemul învăţământului superior din Republica Moldova a moştenit şi clădeşte în continuare pe principiile de bază ale sistemului de învăţământ sovietic. Aceasta se referă la structura instituţiilor de învăţământ, managementul, organizarea procesului de studiu, curricula, metodele de evaluare şi promovare ale studenţilor, selectarea şi promovarea cadrelor didactice. Unele din aceste principii au fost modificate, poate îmbunătăţite, altele adaptate la realitatea noastră, dar majoritatea rămân în continuare frâne în procesul de reformare şi raliere la sistemul european educaţional. Impedimentele de bază sunt – centralizarea excesivă, lipsa unor conexiuni viabile cu piaţa muncii, limitarea autonomiei universitare şi a libertăţilor academice, mobilitatea redusă a studenţilor şi a cadrelor didactice, indisponibilitatea resurselor informaţionale... Se depun însă eforturi susţinute în scopul modernizării învăţământului universitar, proces la care aderă mai întâi de toate bibliotecile universitare. În multe cazuri ele fiind şi catalizatorul şi provocatorul acestui proces, organizând în acest scop un şir de seminare, mese rotunde, conferinţe, elaborând proiecte, vizitând centre universitare europene, promovând politicile educaţionale moderne, astfel pregătindu-se pentru demararea unor reforme de esenţă în domeniul învăţământului universitar. Reformele vor fi generate şi de aderarea Republicii Moldova (intenţie declarată oficial în anul 2003) la Procesul de la Bologna, care cere reforme sistemice, cu caracter global, schimbarea paradigmei şi a logicii organizării învăţământului universitar, susţinute de nişte politici publice coerente ce ar viza principiile de bază, ale învăţământului universitar. Bibliotecarul universitar, în acest context, trebuie să-şi revadă strategiile de dezvoltare din perspectiva aderării ţării la Procesul de la Bologna. În primul rând, aceasta se referă la asigurarea calităţii în învăţământul universitar. Abordarea calităţii nu identifică doar calitatea procesului de predare, dar şi calitatea suportului educaţional pe care îl oferă biblioteca, şi criteriile de evaluare a procesului de învăţare. Bibliotecarul universitar nu-şi atribuie însă primul şi ultimul aspect nominalizat, deşi acestea vor influenţa dezvoltarea structurilor bibliotecare din cadrul instituţiilor universitare. Dacă vorbim de calitatea procesului educaţional în Republica Moldova, legile existente conţin foarte puţine stipulări asupra asigurării ei. Legea cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ se referă mai mult la procedurile de organizare a evaluării decât la evaluarea propriu-zisă, iar indicatorii după care se efectuează acreditarea se referă mai mult la condiţiile în care se desfăşoară procesul de instruire decât la calitatea instruirii. Or, aderarea la Procesul Bologna necesită intervenţii energice în mai multe domenii şi mai întâi de toate în planurile de studii, care imediat se vor răsfrânge asupra calităţii colecţiilor. În al doilea rând, schimbările vor viza procesul de predare-învăţare şi evaluare a cunoştinţelor, care iarăşi vor fi un proces destructurant pentru bibliotecile universitare. În universităţile din Republica Moldova s-au păstrat şi se utilizează modalităţile tradiţionale de evaluare a cunoştinţelor prin intermediul sesiunilor de examinare, a examenelor de licenţă şi a susţinerii tezei de licenţă. Sincronizarea criteriilor de evaluare cu standardele europene vor influenţa schimbarea temporală a fluxului de studenţi şi de materiale, care la rândul lor vor dicta schimbări de programe, ore de funcţionare, număr de bibliotecari, spaţii. Aderarea la Procesul Bologna impune elaborarea unor mecanisme de corelare a sistemului de învăţământ cu necesităţile curente şi de perspectivă ale economiei naţionale. Cum vor influenţa aceste mecanisme asupra bibliotecilor universitare? Se pot trezi cu un balast de documente în urma reducerii numărului de specialităţi, a numărului de studenţi, a numărului de ore...poate chiar a numărului de bibliotecari. În acest context de miriade schimbări, bibliotecarul universitar are următoarele obiective: - orientarea mentalităţii fondatorilor spre conştientizarea necesităţii bibliotecii universitare ca factor important în procesul de integrare europeană a învăţământului; - sporirea competitivităţii bibliotecii în cadrul universitar şi în afara acestuia; - implicarea directă a bibliotecarilor universitari în procesul de remodelare (reinginering) a structurii şi a conţinutului învăţământului, în scopul integrării acestora în spaţiul european educaţional comun; - consolidarea capacităţii umane din cadrul bibliotecii universitare prin implicarea directă în elaborarea şi promovarea proiectelor de modernizare, perfecţionarea cunoştinţelor şi abilităţilor manageriale; - consolidarea parteneriatului dintre universităţi în domeniul partajării resurselor, împrumutului interbibliotecar, schimbului de resurse create. Pentru realizarea lor, bibliotecarul universitar are nevoie de competenţe profesionale, care acoperă cunoştinţele referitoare la resursele informaţionale, acces, tehnologie şi management şi abilitatea de a folosi aceste cunoştinţe ca bază pentru furnizarea serviciilor informaţionale de cea mai înaltă calitate. Ele se manifestă, de regulă, în patru arii majore:management informaţional, resurse informaţionale, servicii informaţionale, tehnologii informaţionale. Competenţele profesionale trebuie susţinute de competenţele personale, care reprezintă un set de atitudini, deprinderi şi valori care-i fac capabili pe bibliotecarii universitari să lucreze eficient şi să contribuie pozitiv la dezvoltarea bibliotecii, profesiei, la satisfacerea utilizatorilor. Competenţele personale, relevante, pentru a reuşi în acest proces, cer bibliotecarului universitar să fie comunicator puternic, să poată demonstra valoarea-adăugată a contribuţiei lor, să posede capacitatea de a rămâne flexibili şi pozitiv în orice împrejurare schimbătoare. Competenţele profesionale sunt extrem de importante în realizarea succesului organizaţional. La nivelul managementului instituţional bibliotecarul universitar trebuie să poată alinia biblioteca la direcţiile strategice ale universităţii fondatoare şi la grupurile utilizatorilor-cheie; să fie capabil de a aprecia şi a comunica valoarea bibliotecii, serviciile informaţionale, produsele şi politicile managementului practicat utilizatorilor; de a transforma conceptele moderne în produse şi servicii informaţionale; de a stabili expectative de performanţă clare, legate de strategiile şi priorităţile organizaţionale ale universităţii; de a furniza oportunităţi de dezvoltare profesională pentru personal; a calcula beneficiile investiţiilor financiare în serviciile şi produsele informaţionale sau a dezvolta alte contribuţii măsurabile ale bibliotecii; a demonstra clar valoarea adăugată a bibliotecii utilizatorilor, fondatorilor prin comunicarea eficientă cu ei. La nivelul managementului resurselor informaţionale bibliotecarul universitar expertizează, identifică, selectează, evaluează, asigură şi furnizează acces la resursele informaţionale pertinente în orice media sau format. Deci, el trebuie să poată administra întreg ciclul vital al informaţiei de la crearea la distrugerea ei, care, include organizarea, categorisirea, catalogarea, clasificarea, difuzarea; crearea şi administrarea conţinutului inter-reţea şi extra-reţea, a tezaurului etc. Bibliotecarul universitar trebuie să demonstreze cunoştinţe de expert al conţinutului şi al formatelor resurselor informaţionale, incluzând abilitatea evaluării critice, selectarea şi filtrarea lor; de a dezvolta politici informaţionale pentru bibliotecă, de a utiliza resursele informaţionale create intern şi extern şi să ofere consultaţii şi ghidare în privinţa implementării acestor politici. La nivelul serviciilor informaţionale bibliotecarii universitari administrează întreg ciclul vieţii serviciilor informaţionale, de la faza de concept la design, dezvoltare, testare, marketing, furnizare. Bibliotecarii universitari supraveghează întregul proces, concentrându-se pe anumite faze şi aspecte, expertiza lor fiind neîndoielnică în ceea ce priveşte furnizarea ofertelor, care-i fac pe studenţi să utilizeze informaţia în procesele de studiu. Aici bibliotecarul universitar trebuie să fie capabil să dezvolte şi să aplice metrici corespunzătoare pentru măsurarea continuă a calităţii şi a valorii ofertelor informaţionale; să acţioneze corespunzător pentru a asigura relevanţă fiecărui portofoliu de oferte; să dezvolte şi să furnizeze pachete specifice de informaţie sau servicii anticipate pentru studenţi (aşa ca: inteligenţa competitivă, business inteligenţa şi altele); să caute oportunităţi de a lucra cu studenţii în proiecte sau în mediul său operaţional pentru a înţelege deplin procesele şi comportamentele informaţionale, eficienţa utilizării serviciilor informaţionale La nivelul tehnologiilor informaţionale bibliotecarul universitar utilizează echipamente tehnologice curente şi corespunzătoare pentru a pune la dispoziţie cele mai bune servicii, furnizează cele mai relevante şi accesibile resurse, dezvoltă şi pune la dispoziţie mijloace de instruire pentru a maximiza utilizarea informaţiei de către studenţi profitând de bibliotecă şi mediile informaţionale ale Societăţii Informaţiei. Aici bibliotecarul universitar trebuie să poată să: stabilească, să selecteze şi să aplice mijloacele informaţionale pentru a oferi soluţii noi de acces informaţional şi de distribuire/livrare/furnizare; să asigure respectarea ultimelor politici, care au impact asupra intimităţii/confidenţei, accesibilităţii, transferului şi utilizării informaţiei prin dezvoltările tehnologice. Este vorba şi de competenţele bibliotecarului universitar privind instruirea studenţilor în folosirea mijloacelor informaţionale şi tehnologice printr-o varietate de modalităţi, de la antrenarea lor în găsirea informaţiei dorite din Internet sau în bazele de date proprii, până la integrarea mijloacelor informaţionale în procesul de lucru şi a curriculum-ului universitar. Acestea sunt competenţele bibliotecarului universitar ale sec. XXI. Ele îşi au rădăcinile lor în trecut, dar au perspectivă de viitor. Aceste competenţe constituie baza dezvoltării bibliotecii universitare în epoca informaţiei. Aproprierea de utilizator şi concentrarea pe conţinut, cer în mod sporit cunoştinţe avansate în tehnologii informaţionale pentru a realiza potenţialul de recuperare avansată a informaţiei, de interpretare, sinteză, de dezvoltare a produselor şi serviciilor virtuale la scară europeană, globală. Reieşind din premisele schimbării, bibliotecarul universitar trebuie să urmărească orientările majore şi evenimentele din ţară şi lume care ar putea avea impact asupra instituţiei fondatoare şi/sau bibliotecă, să ia în consideraţie impactul acestor orientări şi în mod pro-activ să reconstituie biblioteca şi serviciile informaţionale. Un bibliotecar pro-activ caută permanent idei noi în interiorul şi în afara domeniului de bibliotecă pentru anticiparea viitorului, „intuieşte” implicaţiile şi creează oportunităţi noi pentru universitate şi bibliotecă. Alături de aceste schimbări provocate de orientările europene ale învăţământului, bibliotecarul universitar trebuie să înţeleagă impactul mediului operaţional educaţional cu profesia, rolul prezent, necesar, expansiv şi exact al bibliotecii în cadrul unei universităţi moderne. Pentru a trasa, defini, rolul bibliotecii universitare în contextul politicii informaţionale universitare şi a scopurilor academice bibliotecarul universitar are nevoie de standarde. În contextul schimbărilor permanente, şi cele de viitor, bibliotecarul universitar simte nevoia standardelor de evaluare a performanţei pentru a optimiza performanţa bibliotecii universitare versus misiunea universităţii pe care o serveşte. Aşa cum astăzi în Republica Moldova nu există standarde educaţionale, bibliotecarul universitar trebuie să vegheze procesul de elaborare a acestora, să participe la acest proces. Standardele, regulamentele, liniile directoare, existente în bibliotecile universitare, referitoare la diferite aspecte ale activităţii bibliotecarului universitar, pot oferi o ghidare valoroasă în evaluare, dar nu pot oferi o evaluare de substanţă. În contextul tehnologic şi intelectual sofisticat bibliotecarul universitar trebuie sa caute răspuns la întrebarea hermeneutică: „Am nevoie de standarde proprii de evaluare sau evaluarea bibliotecii universitare poate fi parte a standardelor educaţionale?” Bibliotecarul universitar, combinând abilitatea de a utiliza cunoştinţele de expert informaţional cu competenţa analitică şi abilităţile interpersonale şi instituţionale, bine cizelate, este o componentă indispensabilă a procesului educaţional. Numai El va găsi răspunsul corect şi necesar. Sunt convinsă, că bibliotecarul universitar este conştient de implicaţia sa pentru instruirea şi dezvoltarea generaţiei viitoare. Sunt convinsă, că bibliotecarul universitar are abilitatea profesională şi psihologică de a controla schimbarea. Dacă nu, ei vor rezolva sarcinile de mâine cu conceptele de ieri.